Anna era emoționată. Era prima ei zi la un nou loc de muncă. S-a trezit devreme, s-a îmbrăcat și a luat autobuzul spre birou. Când a ajuns, o femeie i-a zâmbit.
„Bună! Eu sunt Maria,” a spus femeia. „Îți voi arăta biroul.”
Anna a urmat-o pe Maria până la birou. A văzut mulți oameni lucrând la calculator. Unii oameni au zâmbit și i-au spus „bună ziua”. Anna s-a simțit mai bine.
La ora 10 s-a dus la ședință. Anna a ascultat cu atenție. Nu a înțeles tot, dar și-a luat notițe.
La prânz, Maria a invitat-o pe Anna să mănânce împreună cu ea și doi colegi. Au vorbit despre muzică și filme. Anna a râs și s-a simțit fericită.
La sfârșitul zilei, Anna era obosită, dar entuziasmată. S-a gândit: „A fost o zi bună. Cred că voi reusi!”
In English:
Anna was nervous. It was her first day at a new job. She woke up early, got dressed, and took the bus to the office. When she arrived, a woman smiled at her.
“Hello! I’m Maria,” the woman said. “I’ll show you around.”
Anna followed Maria through the office. She saw many people working on computers. Some people smiled and said hello. Anna felt better.
At 10 a.m. she went to a meeting. Anna listened carefully. She didn’t understand everything, but she took notes.
At lunchtime, Maria invited Anna to eat with her and two coworkers. They talked about music and movies. Anna laughed and felt happy.
At the end of the day, Anna was tired but excited. She thought, “It was a good first day. I can do this!”
Era vară. Soarele strălucea și era cald afară. Furnica lucra din greu în fiecare zi. Culegea mâncare și o ducea în căsuța ei.
Greierele nu lucra. Cânta, dansa și se bucura de vremea frumoasă. El râdea de furnică: — De ce muncești atât de mult? Este vară! Hai să ne distrăm!
Furnica a spus: — Eu muncesc acum ca să am mâncare iarna. Tu ar trebui să faci la fel.
Dar greierele nu a ascultat.
A venit iarna. Era frig și zăpadă peste tot. Greierele nu avea nimic de mâncare. El era flămând și trist.
Atunci, a mers la furnică și a spus: — Te rog, poți să-mi dai puțină mâncare?
Furnica a spus: — Vara ai cântat și ai dansat. Acum, iarna, trebuie să înveți o lecție importantă: cine muncește, trăiește bine.
Morala:
Muncește la timp, ca să nu suferi mai târziu.
✍️ Exercițiu 1: Completează spațiile libere
Folosește cuvintele: furnica, greierele, mâncare, iarna, vara
__________ soarele strălucea și era cald.
__________ aduna mâncare în fiecare zi.
__________ cânta și nu muncea.
__________ era frig și zăpadă.
Greierele nu avea __________ și era flămând.
❓ Exercițiu 2: Întrebări de înțelegere
Răspunde la întrebări în propoziții simple:
Ce făcea furnica în timpul verii?
De ce nu a muncit greierele?
Ce s-a întâmplat iarna?
Ce a cerut greierele de la furnică?
Care este morala poveștii?
In English:
It was summer. The sun was shining and the weather was warm. The ant worked hard every day. She collected food and took it to her little home.
The grasshopper did not work. He sang, danced, and enjoyed the nice weather. He laughed at the ant: — Why do you work so much? It’s summer! Let’s have fun!
The ant said: — I work now so I have food in the winter. You should do the same.
But the grasshopper didn’t listen.
Winter came. It was cold and snow was everywhere. The grasshopper had no food. He was hungry and sad.
He went to the ant and said: — Please, can you give me some food?
The ant said: — In summer, you sang and danced. Now, in winter, you must learn an important lesson: Those who work hard live well.
🧠 Moral of the story:
Work at the right time so you don’t suffer later.
✍️ Exercise 1: Fill in the blanks
Use these words: ant, grasshopper, food, winter, summer
Siddhartha este un roman filozofic care urmărește călătoria spirituală a unui tânăr numit Siddhartha, în vremea lui Buddha, în India antică. Povestea explorează întrebări profunde despre viață, înțelepciune, descoperirea de sine și pacea interioară.
Siddhartha este fiul unui brahman respectat, o clasă preoțească din societatea hindusă. Este inteligent și admirat, dar nu este mulțumit de învățăturile religioase tradiționale. Simte că ritualurile și textele sacre nu oferă pace sau înțelegere adevărată.
Împreună cu prietenul său apropiat, Govinda, decide să-și părăsească casa și să se alăture unui grup de asceți rătăcitori, care practică renunțarea la dorințe și meditația. Ei cred că prin negarea sinelui pot atinge iluminarea.
Siddhartha devine foarte priceput în post și meditație, dar tot nu găsește răspunsurile pe care le caută. Când aude despre Buddha, merge cu Govinda să-l întâlnească. Govinda decide să rămână și să devină discipolul lui Buddha, dar Siddhartha alege să continue călătoria singur. Îl respectă pe Buddha, dar crede că adevărata înțelepciune nu poate fi predată—doar trăită.
După ce părăsește calea spirituală pentru o vreme, Siddhartha intră în lumea materială. O întâlnește pe frumoasa Kamala, care îl învață despre dragoste și dorință. Pentru a-i câștiga afecțiunea, el devine negustor și obține bogăție și succes. Învață despre afaceri și plăceri, dar în timp se simte gol și pierdut.
În cele din urmă, Siddhartha se dezgustă de viața sa luxoasă. Renunță la tot și merge să trăiască lângă un râu. Acolo îl întâlnește pe un luntraș bun și înțelept care îi devine prieten și învățător. Siddhartha începe să înțeleagă că viața este ca râul—mereu curge, mereu se schimbă, dar rămâne aceeași.
Siddhartha petrece mulți ani ascultând râul și observând viața. În cele din urmă găsește pacea și înțelepciunea pe care le căutase întotdeauna—nu prin învățături sau suferință, ci prin experiență directă, răbdare și o conexiune profundă cu lumea din jur.
Când Govinda îl vizitează din nou, Siddhartha este transformat. A devenit un om calm și înțelept. Govinda încă mai caută adevărul de la alții, dar Siddhartha îi arată că adevărul nu este o idee fixă—este ceva ce trebuie simțit, nu doar înțeles.
Siddhartha este un roman profund despre călătoria interioară a sufletului. Ne învață că înțelepciunea nu vine din cărți sau de la profesori, ci din viață însăși. Prin iubire, pierdere, natură și tăcere, Siddhartha înțelege că iluminarea vine prin acceptarea și înțelegerea întregii existențe.
In English:
Siddhartha is a philosophical novel that follows the spiritual journey of a young man named Siddhartha during the time of the historical Buddha in ancient India. The story explores deep questions about life, wisdom, self-discovery, and inner peace.
Siddhartha is the son of a respected Brahmin (a priestly class in Hindu society). He is intelligent and admired, but he is not satisfied with traditional religious teachings. He feels that the rituals and scriptures do not bring true peace or understanding.
Together with his close friend Govinda, he decides to leave home and join a group of wandering ascetics, who practice self-denial and meditation. They believe that by giving up all worldly desires, they can reach enlightenment.
Siddhartha becomes very skilled in fasting and meditation, but he still does not find the answers he is looking for. When he hears about Buddha, he and Govinda go to meet him. Govinda decides to stay and become a follower of the Buddha, but Siddhartha chooses to continue his journey alone. He respects the Buddha but believes that true wisdom cannot be taught—only experienced.
After leaving the spiritual path for a time, Siddhartha enters the material world. He meets a beautiful courtesan named Kamala, who teaches him about love and desire. To win her affection, he becomes a merchant and gains wealth and success. He learns the ways of business and pleasure, but over time, he feels empty and lost.
Eventually, Siddhartha becomes disgusted with his life of luxury. He leaves everything behind and goes to live by a river. There, he meets a kind and wise ferryman, who becomes his teacher and friend. Siddhartha begins to understand that life is like the river—always flowing, always changing, but always the same.
Siddhartha spends many years listening to the river and observing life. He finally finds the peace and wisdom he was always seeking—not through teachings or suffering, but through direct experience, patience, and deep connection with the world around him.
When Govinda visits him again, Siddhartha is transformed. He has become a wise and peaceful man. Govinda still seeks truth from others, but Siddhartha shows him that truth is not a fixed idea—it is something that must be felt, not just understood.
Siddhartha is a powerful novel about the inner journey of the soul. It teaches that wisdom comes not from teachers or books, but from life itself. Through love, loss, nature, and silence, Siddhartha learns that enlightenment is found by accepting and understanding the whole of existence.
„Vioara a doua” este o poveste de mister care are loc în Londra și este despre un bărbat pe nume Sam, violonist, dar nu unul de succes. Adesea se simte ca o „a doua vioară”, ceea ce înseamnă când cineva nu este important sau întotdeauna pe locul doi.
Sam cântă într-o mică orchestră și dă lecții de muzică. Într-o zi, vede o femeie frumoasă pe nume Anna. Ea are o vioară și pare supărată. Sam vrea să o ajute. Ei vorbesc, iar el află că vioara Annei a fost furată. Dar este ceva ciudat în povestea ei.
În curând, Sam este atras într-o situație periculoasă. Află că vioara era foarte valoroasă și că unii oameni ar face orice pentru a o obține. În timp ce încearcă să o ajute pe Anna, întâlnește personaje suspecte, urmărește indicii și începe să creadă că Anna nu spune întregul adevăr.
Sam nu este sigur în cine să aibă încredere. Vrea să ajute, dar vrea și să fie în siguranță. În cele din urmă, află adevărul despre vioara furată și despre Anna. Povestea se încheie cu o întorsătură ingenioasă, iar Sam își dă seama că este mai curajos și mai inteligent decât credea.
Întrebări de înțelegere a textului Răspundeți în propoziții complete:
Cine este personajul principal din poveste?
Ce problemă are Anna?
De ce este importantă vioara?
Ce îl face pe Sam suspicios?
Cum se termină povestea?
Exerciții de vocabular: Completați spațiile libere Alegeți cuvântul corect din listă: (valoroasă, răsturnare de situație, indiciu, încredere, orchestră)
Sam cântă la vioară într-o __.
Vioara este foarte __.
Poliția a găsit un __ în grădină.
Nu am __ în acel om. Pare necinstit.
Povestea a avut o __ surprinzătoare la final.
In English:
Second Fiddle is a mystery story that takes place in London. It follows a man named Sam who is a violinist, but not a very successful one. He often feels like a “second fiddle”, which means someone who is not important or always second-best.
Sam plays in a small orchestra and gives music lessons. One day, he sees a beautiful woman named Anna. She is carrying a violin and seems upset. Sam wants to help her. They talk, and he learns that Anna’s violin has been stolen. But there is something strange about her story.
Soon, Sam is pulled into a dangerous situation. He finds out that the violin was very valuable, and some people will do anything to get it. As he tries to help Anna, he meets suspicious characters, follows clues, and begins to think that Anna is not telling the whole truth.
Sam is not sure who to trust. He wants to help, but he also wants to stay safe. In the end, he learns the truth about the stolen violin and about Anna. The story ends with a clever twist, and Sam realizes he is braver and smarter than he thought.
✍️ Comprehension Questions
Answer in complete sentences:
Who is the main character in the story?
What problem does Anna have?
Why is the violin important?
What makes Sam suspicious?
How does the story end?
🔤 Vocabulary Practice: Fill in the blanks
Choose the correct word from the list: (valuable, twist, clue, trust, orchestra)
„Cea mai periculoasă superstiție” de Larken Rose este o carte care contestă legitimitatea guvernării și conceptul de autoritate. Rose susține că credința în autoritatea guvernamentală este o superstiție dăunătoare care duce la violență, opresiune și pierderea libertății individuale. Cartea afirmă că nimeni nu are dreptul moral de a guverna pe alții și că oamenii care se supun autorității au cauzat cele mai mari atrocități din istorie.
Autoritatea este o superstiție Rose susține că autoritatea guvernamentală nu există cu adevărat – este doar o credință pe care oamenii o acceptă pentru că au fost condiționați să facă acest lucru. El explică că niciun grup de oameni, oricât de mare ar fi, nu poate acorda unui lider drepturi pe care ei înșiși nu le au. De exemplu, dacă furtul este greșit pentru indivizi, este greșit și atunci când guvernul o face prin impozitare.
El numește această credință în autoritate „cea mai periculoasă superstiție”, deoarece permite guvernelor să comită acte care ar fi considerate infracțiuni dacă ar fi făcute de indivizi.
Guvernul se bazează pe forță, nu pe consimțământ Mulți oameni cred că guvernele există cu „consimțământul celor guvernați”, dar Rose susține că aceasta este o iluzie. El afirmă că legile guvernamentale și taxele sunt aplicate prin violență sau amenințarea cu violență. Dacă oamenii refuză să se supună, ei sunt pedepsiți – adesea cu închisoare sau cu forța. Din această cauză, el susține că guvernele funcționează ca bande violente, folosind mai degrabă constrângerea decât cooperarea voluntară.
Contradicția morală a guvernării Rose subliniază o contradicție în raționamentul moral al societății:
Dacă o persoană fură, răpește sau ucide, este considerat greșit.
Cu toate acestea, atunci când guvernele impozitează, arestează sau poartă război, aceste acțiuni sunt considerate justificate.
El susține că oamenii acceptă această contradicție pentru că sunt învățați încă de la o vârstă fragedă să respecte și să se supună autorității, fără a pune la îndoială dacă aceasta este legitimă din punct de vedere moral.
Supunerea față de autoritate duce la atrocități De-a lungul istoriei, cele mai grave crime – cum ar fi genocidul, războiul și sclavia – au fost comise nu de indivizi care acționează singuri, ci de oameni care se supun autorității. Rose indică exemple precum:
Holocaustul, în care soldații naziști și-au justificat acțiunile spunând că „urmează doar ordinele”.
Sclavia, care a fost susținută de guverne și impusă prin lege.
Războaie, în care soldații ucid oameni pe care nu i-au întâlnit niciodată, pur și simplu pentru că le spune guvernul.
Rose susține că fără credința în autoritatea guvernamentală, aceste orori nu s-ar fi întâmplat. Dacă indivizii ar refuza să se supună ordinelor imorale, ei nu ar participa la astfel de crime.
Cooperarea voluntară este răspunsul În loc de guvernare, Rose pledează pentru o societate bazată pe cooperare voluntară și respect reciproc. El susține că oamenii se pot organiza pașnic fără o clasă conducătoare. El susține anarhismul, dar clarifică că acest lucru nu înseamnă haos – înseamnă pur și simplu o lume în care nimeni nu are dreptul să conducă peste alții.
El crede că moralitatea ar trebui să fie consecventă:
Dacă este greșit ca un individ să fure, este greșit ca guvernul să impoziteze.
Dacă este greșit ca un individ să comită violență, este greșit ca guvernul să înceapă războaie.
Rose susține că, dacă oamenii ar înceta să creadă în autoritate, și-ar asuma responsabilitatea pentru propriile acțiuni și și-ar crea o societate mai etică.
În „Cea mai periculoasă superstiție”, Larken Rose susține că credința în autoritatea guvernamentală este cauza principală a opresiunii și violenței. El îi încurajează pe oameni să respingă supunerea oarbă și, în schimb, să îmbrățișeze stăpânirea de sine și responsabilitatea morală. Punând la îndoială autoritatea și acționând etic ca indivizi, el crede că societatea poate fi mai liberă și mai dreaptă.
Cartea este o provocare puternică pentru gândirea politică tradițională și un apel către indivizi să gândească singuri, mai degrabă decât să se supună conducătorilor.
In English:
The Most Dangerous Superstition by Larken Rose is a book that challenges the legitimacy of government and the concept of authority. Rose argues that the belief in government authority is a harmful superstition that leads to violence, oppression, and the loss of individual freedom. The book asserts that no one has the moral right to rule over others, and that people obeying authority, rather than thinking for themselves, has caused the greatest atrocities in history.
1. Authority is a Superstition
Rose argues that government authority does not truly exist—it is only a belief that people accept because they have been conditioned to do so. He explains that no group of people, no matter how large, can give a leader rights that they themselves do not have. For example, if stealing is wrong for individuals, it is still wrong when the government does it through taxation.
He calls this belief in authority “the most dangerous superstition” because it allows governments to commit acts that would be considered crimes if done by individuals.
2. Government is Based on Force, Not Consent
Many people believe that governments exist with the “consent of the governed,” but Rose argues this is an illusion. He states that government laws and taxes are enforced through violence or the threat of violence. If people refuse to obey, they are punished—often with imprisonment or force. Because of this, he argues that governments function as violent gangs, using coercion rather than voluntary cooperation.
3. The Moral Contradiction of Government
Rose highlights a contradiction in society’s moral reasoning:
If an individual steals, kidnaps, or kills, it is considered wrong.
However, when governments tax, arrest, or wage war, these actions are seen as justified.
He argues that people accept this contradiction because they are taught from a young age to respect and obey authority, without questioning whether it is morally legitimate.
4. Obedience to Authority Leads to Atrocities
Throughout history, the worst crimes—such as genocide, war, and slavery—have been committed not by individuals acting on their own, but by people obeying authority. Rose points to examples like:
The Holocaust, where Nazi soldiers justified their actions by saying they were “just following orders.”
Slavery, which was upheld by governments and enforced by law.
Wars, where soldiers kill people they have never met, simply because the government tells them to.
Rose argues that without the belief in government authority, these horrors would not have happened. If individuals refused to obey immoral orders, they would not participate in such crimes.
5. Voluntary Cooperation is the Answer
Instead of government, Rose advocates for a society based on voluntary cooperation and mutual respect. He argues that people can organize themselves peacefully without a ruling class. He supports anarchism, but clarifies that this does not mean chaos—it simply means a world where no one has the right to rule over others.
He believes that morality should be consistent:
If it’s wrong for an individual to steal, it’s wrong for the government to tax.
If it’s wrong for an individual to commit violence, it’s wrong for the government to start wars.
Rose argues that if people stopped believing in authority, they would take responsibility for their own actions and create a more ethical society.
In The Most Dangerous Superstition, Larken Rose argues that the belief in government authority is the root cause of oppression and violence. He encourages people to reject blind obedience and instead embrace self-ownership and moral responsibility. By questioning authority and acting ethically as individuals, he believes society can be freer and more just.
The book is a powerful challenge to traditional political thinking and a call for individuals to think for themselves rather than submit to rulers.
Publicat în 1938, Rebecca este un roman gotic care îmbină misterul, romantismul și suspansul psihologic. Povestea este spusă din perspectiva unei tinere fără nume, care devine a doua soție a lui Maxim de Winter, un văduv bogat. Ea se trezește trăind în umbra Rebeccăi, prima soție a lui Maxim, a cărei prezență încă bântuie marea lor moșie, Manderley.
Romanul începe în Monte Carlo, unde tânăra îl întâlnește pe Maxim de Winter. Maxim este un englez bogat a cărui soție frumoasă și elegantă, Rebecca, s-a înecat tragic anul precedent. În ciuda diferențelor de vârstă și statut, Maxim o cere rapid în căsătorie, iar tânăra acceptă.
După luna de miere, tânăra ajunge la Manderley, marea moșie a lui Maxim din Anglia. Se simte imediat copleșită de dimensiunea, frumusețea și prezența constantă a memoriei Rebeccăi.
Doamna Danvers, menajera, este rece și manipulatoare. Îi amintește constant tinerei de superioritatea Rebeccăi, făcând-o să se simtă nepoftită și nesemnificativă. Ea chiar o duce pe tânără în vechiul dormitor al Rebeccăi, păstrat exact așa cum era, și încearcă să o convingă să se sinucidă.
Nesiguranța tinerei se adâncește atunci când aude povești despre frumusețea, inteligența și grația socială a Rebeccăi. Ea începe să creadă că Maxim este încă îndrăgostit de regretata lui soție și că nu se va ridica niciodată la nivelul predecesoarei ei.
Într-un moment șocant, Maxim îi mărturisește tinerei că nu a iubit-o niciodată pe Rebecca – de fapt, o ura. Nu era soția perfectă pe care toată lumea o credea că este. În schimb, ea a fost nemiloasă, manipulatoare și infidelă, angajându-se în numeroase aventuri amoroase și etalându-le în fața lui Maxim.
Când Maxim și tânăra se întorc acasă văd că Manderley este în flăcări. Doamna Danvers, condusă de obsesia ei pentru Rebecca, a dat foc moșiei și a dispărut. Romanul se termină cu cuplul privindu-și casa arzând, simbolizând sfârșitul influenței persistente a Rebeccăi asupra vieților lor.
In English:
Published in 1938, Rebecca is a Gothic novel by Daphne du Maurier that blends mystery, romance, and psychological suspense. The story is told from the perspective of an unnamed young woman, who becomes the second wife of Maxim de Winter, a wealthy widower. She soon finds herself living in the shadow of Rebecca, Maxim’s first wife, whose presence still haunts their grand estate, Manderley.
The novel begins in Monte Carlo, where the young narrator meets Maxim de Winter. Maxim is a wealthy Englishman whose beautiful and elegant wife, Rebecca, tragically drowned the previous year. Despite their differences in age and status, Maxim quickly proposes marriage, and the narrator eagerly accepts.
After their honeymoon, the narrator arrives at Manderley, Maxim’s grand estate in England. She immediately feels overwhelmed by its size, beauty, and the constant presence of Rebecca’s memory.
Mrs. Danvers, the housekeeper, is cold and manipulative. She constantly reminds the narrator of Rebecca’s superiority, making her feel unwelcome and insignificant. She even takes the narrator to Rebecca’s old bedroom, kept exactly as it was, and tries to convince her to commit suicide.
The narrator’s insecurity deepens when she hears stories about Rebecca’s beauty, intelligence, and social grace. She begins to believe that Maxim is still in love with his late wife and that she will never live up to her predecessor.
In a shocking twist, Maxim confesses to the narrator that he never loved Rebecca—in fact, he hated her. She was not the perfect wife everyone believed her to be. Instead, she was cruel, manipulative, and unfaithful, engaging in numerous affairs and flaunting them in front of Maxim.
When Maxim and the young woman return home, they find that Manderley is in flames. Mrs. Danvers, driven by her obsession with Rebecca, has set the estate on fire and disappeared. The novel ends with the couple watching their home burn, symbolizing the end of Rebecca’s lingering influence over their lives.
„Noaptea” este o poveste adevărată scrisă de Elie Wiesel, care a fost un adolescent evreu în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Cartea spune povestea experiențelor sale teribile din timpul Holocaustului, când milioane de evrei au fost duși în lagărele de concentrare de către naziști.
Elie Wiesel a locuit împreună cu familia în Sighet, un orășel din România. A fost foarte religios și dorea să studieze religia evreiască. În 1944, când Elie avea 15 ani, soldații germani au venit în orașul său. Curând, toate familiile de evrei au fost luate din casele lor și puse în trenuri aglomerate. Au fost trimiși în lagărul de concentrare de la Auschwitz din Polonia.
Când au ajuns la Auschwitz, Elie și tatăl său au fost despărțiți de mama și de sora lui mai mică. Elie nu i-a mai văzut niciodată. În lagăr, viața era foarte grea. Oamenii erau tratați prost, erau mereu înfometați, iar mulți mureau de boli sau bătăi. Naziștii au ucis mulți oameni în camerele de gazare.
Elie a încercat să rămână în viață și să-și protejeze tatăl. Se simțea supărat și confuz în legătură cu credința lui, deoarece nu putea înțelege de ce Dumnezeu ar permite să se întâmple lucruri atât de groaznice. Pe măsură ce timpul a trecut, a devenit mai slab, dar a continuat să lupte pentru supraviețuire.
Mai târziu, prizonierii au fost nevoiți să mărșăluiască prin zăpadă către un alt lagăr numit Buchenwald. Mulți oameni au murit pe drum. Tatăl lui Elie a devenit foarte bolnav și slăbit. Din păcate, după ce au ajuns la Buchenwald, tatăl lui Elie a murit de boală și epuizare.
În aprilie 1945, lagărul a fost în cele din urmă eliberat de soldații americani, iar Elie a fost liber. Când s-a privit în oglindă după ce a fost salvat, nu și-a recunoscut propriul chip pentru că suferise atât de mult.
„Noaptea” este o carte foarte tristă și importantă. Spune adevărul despre Holocaust și reamintește oamenilor să nu uite niciodată ce s-a întâmplat. Îi învață pe cititori despre importanța memoriei, a speranței și a umanității chiar și în cele mai întunecate vremuri.
In English
Night is a true story written by Elie Wiesel, who was a Jewish teenager during World War II. The book tells the story of his terrible experiences during the Holocaust, when millions of Jewish people were taken to concentration camps by the Nazis.
Elie Wiesel lived in Sighet, a small town in Romania, with his family. He was very religious and wanted to study the Jewish religion. In 1944, when Elie was 15 years old, German soldiers came to his town. Soon, all the Jewish families were taken from their homes and put into crowded trains. They were sent to the Auschwitz concentration camp in Poland.
When they arrived at Auschwitz, Elie and his father were separated from his mother and younger sister. Elie never saw them again. In the camp, life was very hard. People were treated badly, they were always hungry, and many died from sickness or beatings. The Nazis killed many people in the gas chambers.
Elie tried to stay alive and protect his father. He felt angry and confused about his faith because he could not understand why God would allow such terrible things to happen. As time passed, he became weaker, but he continued to fight for survival.
Later, the prisoners were forced to march through the snow to another camp called Buchenwald. Many people died on the way. Elie’s father became very sick and weak. Sadly, after they reached Buchenwald, Elie’s father died from sickness and exhaustion.
In April 1945, the camp was finally liberated by American soldiers, and Elie was free. When he looked at himself in the mirror after being saved, he did not recognize his own face because he had suffered so much.
Night is a very sad and important book. It tells the truth about the Holocaust and reminds people never to forget what happened. It teaches readers about the importance of memory, hope, and humanity even during the darkest times.
Publicată în 1845, “Viața lui Frederick Douglass, un sclav american” este autobiografia lui Frederick Douglass, un fost sclav, care a devenit unul dintre cei mai influenți aboliționiști, scriitori și vorbitori ai secolului al XIX-lea. În această carte, Douglass descrie viața sa în sclavie, lupta lui pentru alfabetizare și libertate și călătoria sa pentru a deveni un avocat pentru abolirea sclaviei. Povestea lui expune realitățile brutale ale sclaviei în America și evidențiază puterea educației și a autodeterminarii.
Frederick Douglass s-a născut ca sclav în Tuckahoe, Maryland, în jurul anului 1818. Nu a știut niciodată data exactă a nașterii și a fost separat de mama sa, Harriet Bailey, la o vârstă fragedă. A văzut-o doar de câteva ori înainte să moară, când era tânăr. Nu a știut niciodată identitatea tatălui său, deși bănuia că tatăl său era un bărbat alb.
La vârsta de șapte sau opt ani, Douglass a fost trimis să locuiască cu Hugh Auld și soția sa, Sophia Auld, în Baltimore. Aici, el a experimentat un punct de cotitură semnificativ în viața sa. Sophia l-a tratat inițial cu bunătate și chiar a început să-l învețe să citească și să scrie. Când soțul ei a aflat, i-a spus că a-i învăța pe sclavi să citească îi va face rebeli și de necontrolat. După aceasta, Sophia a devenit aspră și a refuzat să continue să-l învețe.
În ciuda acestui eșec, Douglass a continuat în secret să învețe să citească observând copiii albi și folosind cărți și ziare aruncate. El și-a dat seama că alfabetizarea era cheia libertății, deoarece le permitea oamenilor sclavi să-și înțeleagă starea și să lupte pentru drepturile lor.
Douglass a fost trimis mai târziu la Edward Covey, cunoscut pentru tratamentul crud față de sclavi. Covey îl bătea și îl umilia frecvent pe Douglass, încercând să-i zdrobească spiritul. Cu toate acestea, după luni de suferință, Douglass a ripostat. Într-o zi, i-a rezistat fizic lui Covey într-o luptă brutală care a durat două ore. După aceasta, Covey nu a mai pus mâna pe el. Acest moment a fost un alt punct de cotitură pentru Douglass, deoarece și-a recăpătat simțul demnității și al respectului de sine.
Douglass a eșuat să evadeze de multe ori, dar nu a renunțat niciodată. În cele din urmă, în 1838, a scăpat deghizându-se în marinar și călătorind spre nord cu trenul și apoi cu barca. A sosit în New York City și mai târziu s-a stabilit în New Bedford, Massachusetts, unde s-a căsătorit cu Anna, o femeie de culoare care îl ajutase să scape.
În nord, Douglass s-a implicat în mișcarea aboliționistă. S-a prezentat lui William Lloyd Garrison, un cunoscut aboliționist alb, și în curând a început să țină discursuri despre experiențele sale ca sclav. Povestirea și intelectul său puternic au uimit publicul și a devenit rapid una dintre cele mai influente voci împotriva sclaviei.
Douglass și-a publicat autobiografia în 1845, sperând să dezvăluie atrocitățile sclaviei. Cu toate acestea, din moment ce a numit oamenii și locurile implicate în aservirea sa, se temea să fie capturat și reînrobit. Pentru a evita acest lucru, a călătorit în Anglia și Irlanda, unde susținătorii lui au strâns bani pentru a-i cumpăra legal libertatea.
La întoarcerea în SUA, Douglass și-a continuat lupta împotriva sclaviei, publicând ziare, ținând discursuri și lucrând cu lideri aboliționiști, inclusiv Harriet Tubman și John Brown.
In English:
Published in 1845, Narrative of the Life of Frederick Douglass, an American Slave is the autobiography of Frederick Douglass, a formerly enslaved man who became one of the most influential abolitionists, writers, and speakers of the 19th century. In this book, Douglass describes his life in slavery, his struggle for literacy and freedom, and his journey to becoming an advocate for the abolition of slavery. His story exposes the brutal realities of slavery in America and highlights the power of education and self-determination.
At the age of seven or eight, Douglass was sent to live with Hugh Auld and his wife, Sophia Auld, in Baltimore. Here, he experienced a significant turning point in his life. Sophia Auld initially treated him with kindness and even began teaching him to read and write. However, when her husband found out, he told her that teaching enslaved people to read would make them rebellious and unmanageable. After this, Sophia became harsh and refused to continue teaching him.
Despite this setback, Douglass secretly continued to learn to read by observing white children and using discarded books and newspapers. He realized that literacy was the key to freedom because it allowed enslaved people to understand their condition and fight for their rights.
Douglass was later sent to Edward Covey known for his cruel treatment of enslaved people. Covey frequently beat and humiliated Douglass, trying to crush his spirit. However, after months of suffering, Douglass fought back. One day, he physically resisted Covey in a brutal fight that lasted two hours. After this, Covey never laid a hand on him again. This moment was a turning point for Douglass, as he regained his sense of dignity and self-respect.
Douglass made several failed escape attempts, but he never gave up. Eventually, in 1838, he successfully escaped from slavery by disguising himself as a sailor and traveling to the North by train and boat. He arrived in New York City and later settled in New Bedford, Massachusetts, where he married Anna, a Black woman who had helped him escape.
In the North, Douglass became involved in the abolitionist movement. He was introduced to William Lloyd Garrison, a well-known white abolitionist, and soon began giving speeches about his experiences as an enslaved person. His powerful storytelling and intellect amazed audiences, and he quickly became one of the most influential voices against slavery.
Douglass published his autobiography in 1845, hoping to expose the evils of slavery. However, since he had named the people and places involved in his enslavement, he feared being captured and re-enslaved. To avoid this, he traveled to England and Ireland, where supporters raised money to legally buy his freedom.
Upon returning to the U.S., Douglass continued his fight against slavery, publishing newspapers, giving speeches, and working with abolitionist leaders, including Harriet Tubman and John Brown.
„Ántonia mea” este un roman publicat în 1918 și spune povestea lui Jim Burden, un băiat care se mută în preeria americană, și prietenia lui cu Ántonia Shimerda, o fată imigrantă puternică și plină de spirit din Boemia (acum parte a Republicii Cehe). Romanul este despre creștere, frumusețea pământului și luptele imigranților la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Povestea este spusă de Jim Burden, care se mută în Nebraska când era un băiat tânăr după ce părinții lui mor. Călătorește cu trenul din Virginia pentru a locui cu bunicii săi la o fermă. În călătorie, el o întâlnește pe Ántonia Shimerda și familia ei, care se mută și ei în Nebraska. Soții Shimerda sunt imigranți săraci care nu vorbesc prea mult engleza, dar Ántonia este plină de viață și dornică să învețe.
Jim și Ántonia devin prieteni apropiați. Ei explorează împreună pământul larg și deschis, jucându-se și descoperind frumusețea preeriei. Cu toate acestea, familia Shimerda se luptă să supraviețuiască. Ei locuiesc într-o casă mică, iar iarna aspră le face viața foarte grea.
Tatăl lui Ántonia devine foarte trist pentru că nu își poate întreține familia. Îi este dor de vechea lui viață din Boemia și se simte izolat în Nebraska. Într-o iarnă, el își ia viața în mod tragic. Acest eveniment schimbă viața Antoniei pentru totdeauna. Acum trebuie să muncească din greu pentru a-și ajuta familia să supraviețuiască.
Jim se descurcă bine la școală și mai târziu merge la facultate, în timp ce Ántonia se implică mai mult în muncă și viața comunitară. Este admirată pentru caracterul ei puternic și independența sa, dar se confruntă și cu multe provocări.
Ani mai târziu, Jim se întoarce în Nebraska și o vizitează pe Antonia. Acum este căsătorită cu un fermier amabil, și are o familie mare și fericită. Jim vede că, în ciuda tuturor greutăților, Ántonia și-a construit o viață bună.
Jim realizează că Ántonia reprezintă spiritul de pionier – este puternică, curajoasă și profund conectată cu pământul. Romanul se termină cu Jim simțindu-se recunoscător pentru trecut și pentru prietenia lui cu Ántonia.
„Ántonia mea” este un roman despre creșterea, înfruntarea provocărilor și aprecierea trecutului. Prin amintirile lui Jim, vedem frumusețea preeriei și puterea celor care au trăit acolo. Ántonia rămâne un simbol al rezistenței, al iubirii și al spiritului de pionier.
****Forma “preerie” este o variantă a lui “prerie”.
in English:
My Ántonia is a novel by Willa Cather, published in 1918. It tells the story of Jim Burden, a young boy who moves to the American prairie, and his friendship with Ántonia Shimerda, a strong and spirited immigrant girl from Bohemia (now part of the Czech Republic). The novel is about growing up, the beauty of the land, and the struggles of immigrants in the late 19th century.
The story is told by Jim Burden, who moves to Nebraska as a young boy after his parents die. He travels by train from Virginia to live with his grandparents on a farm. On the journey, he meets Ántonia Shimerda and her family, who are also moving to Nebraska. The Shimerdas are poor immigrants who do not speak much English, but Ántonia is full of life and eager to learn.
Jim and Ántonia become close friends. They explore the wide, open land together, playing and discovering the beauty of the prairie. However, the Shimerda family struggles to survive. They live in a small dugout house, and the harsh winter makes life very difficult for them.
Ántonia’s father becomes very sad because he cannot provide for his family. He misses his old life in Bohemia and feels isolated in Nebraska. One winter, he tragically takes his own life. This event changes Ántonia’s life forever. She must now work hard to help her family survive.
Jim does well in school and later goes to college, while Ántonia becomes more involved in work and community life. She is admired for her strong character and independence, but she also faces many challenges.
Years later, Jim returns to Nebraska and visits Ántonia. She is now married to a kind farmer and has a big, happy family. Jim sees that, despite all the hardships, Ántonia has built a good life.
Jim realizes that Ántonia represents the pioneer spirit—she is strong, brave, and deeply connected to the land. The novel ends with Jim feeling grateful for the past and for his friendship with Ántonia.
My Ántonia is a novel about growing up, facing challenges, and appreciating the past. Through Jim’s memories, we see the beauty of the prairie and the strength of those who lived there. Ántonia remains a symbol of resilience, love, and the pioneering spirit.
