Romanian Weekly

de Robert Louis Stevenson

David s-a întors în cameră, unde mânca bărbatul, și a hotărât să-i spună adevărul: marinarii au plănuit să-l omoare. Cei doi au decis să se apere împreună. În cameră erau două uși și o fereastră mică. Au închis o ușă, au lăsat-o deschisă pe cealaltă și s-au pregătit pentru luptă. Bărbatul avea o sabie, iar David a luat armele de foc. Planul era ca bărbatul să apere ușa principală, iar David să vegheze cealaltă ușă și fereastra.

După câteva momente, s-a auzit zgomotul armelor și vocile echipajului. Lupta a început brusc. Bărbatul s-a aruncat asupra oamenilor cu sabia, iar David a tras în cei care încercau să spargă cealaltă ușă. A reușit să împuște un om și să-i sperie pe ceilalți.

Când totul părea liniștit, un bărbat a intrat prin fereastră și l-a apucat pe David de gât. Înspăimântat, băiatul a tras cu arma și l-a ucis. Altul a încercat să intre, dar David l-a împușcat în picior. În același timp, bărbatul se lupta cu mai mulți marinari care intraseră pe ușă. Cu curaj și forță, i-a învins pe toți și, în cele din urmă, lupta s-a încheiat.

În cameră zăceau câțiva morți, iar bărbatul și David au rămas în picioare, obosiți, dar vii. David a izbucnit în plâns, tulburat de tot ce trăise. Bărbatul i-a spus să se odihnească, promițând că va veghea. Când David s-a trezit, corabia plutea liber, purtată de vânt, iar în depărtare se vedeau dealurile Insulei Skye și Insula Rhum.

Povestea in engleza pe YouTube

Ascultă la podcast aici:

de Robert Louis Stevenson

Când s-a trezit, era întuneric. Mâinile și picioarele îi erau legate cu funii și avea dureri mari. Se afla pe corabie și simțea cum aceasta se ridica și cobora cu valurile; îi era rău de mare. A adormit din nou, dar curând un bărbat l-a trezit. Era foarte bolnav: îl durea capul, avea febră și nu voia să mănânce. Apoi a venit căpitanul și un marinar numit Riach, care i-au tăiat frânghiile şi l-au dus sus, pe punte.

Cu timpul s-a însănătoșit. Aflase că vasul mergea spre America, iar David era sigur că unchiul său plătise pentru ca el să fie vândut ca sclav. Marinarul care a venit acasă la unchiul său i-a povestit despre ceilalţi oameni de la bord: Riach era, în general, om bun, iar Shuan, cel priceput la navigat, devenea periculos când bea. Într-o noapte, Shuan, aflat în stare de beţie, l-a ucis pe marinar. Căpitanul l-a pus pe David să facă acum munca lui şi l-a trimis în partea corabiei unde se păstrau proviziile şi armele.

Mai târziu, în ceaţă, corabia a lovit o barcă mică; singurul supravieţuitor a fost adus la bord. El era un fugitiv jacobit care încerca să ajungă în Franţa. Căpitanul a negociat cu el, dar planurile s-au schimbat când David a auzit că oamenii de la bord intenţionau să-l omoare pentru bani. Căpitanul l-a convins pe David să intre în camera cu arme şi să aducă câteva pistoale, astfel încât omul să fie vulnerabil. David a acceptat, dar nu era sigur că a făcut bine, dar îi era frică şi nu avea încredere în echipaj.

Povestea in engleza pe YouTube:

Ascultă la podcast aici:

de Robert Louis Stevenson

A doua zi dimineață, unchiul lui David l-a lăsat să iasă din cameră și i-a dat ceva de mâncare, dar aproape că nu i-a vorbit deloc. Din când în când îi punea câte o întrebare scurtă, iar când David încerca să afle mai multe despre moștenirea sa sau despre tatăl lui, unchiul tăcea și devenea nervos. Tânărul a început să creadă că unchiul său este ciudat și poate chiar periculos.

Seara, bătrânul i-a dat treizeci și șapte de monede de aur și i-a spus că are nevoie de ajutor în casă. Apoi i-a înmânat o cheie și i-a cerut să meargă în turnul casei să aducă niște hârtii. David a urcat scările întunecate, dar și-a dat seama, în lumina unui fulger, că scările erau vechi și pe punctul de a se prăbuși. Atunci a înțeles că unchiul lui voia să-l omoare.

Speriat, dar furios, s-a întors în bucătărie și l-a înfruntat pe unchiul lui. David a găsit un pumnal, l-a amenințat și i-a cerut explicații. Unchiul, slăbit, i-a promis că va vorbi dimineața.

A doua zi, în timp ce mâncau, un băiat în uniformă de marinar a adus o scrisoare de la un căpitan pe nume Hoseason. Unchiul a spus că face afaceri cu el și i-a propus lui David să meargă împreună la port. Pe drum, băiatul le-a povestit despre corabia Covenant și despre căpitanul ei violent.

Acolo, David a aflat un secret cumplit: tatăl lui fusese fratele mai mare, iar unchiul Ebenezer îl omorâse ca să moștenească totul. David a fost invitat de căpitan să meargă pe corabie împreună cu unchiul lui. Dar, odată ajuns la bord, unchiul a rămas în barcă și s-a îndepărtat râzând. În clipa următoare, cineva l-a lovit pe David în cap, și totul s-a făcut negru.

Povestea in Engleză pe YouTube:

Ascultă la podcast aici:

de Robert Louis Stevenson

Numele meu este David Balfour, iar povestea mea începe într-o dimineață de iunie, în anul 1751. În acea zi am plecat din casa tatălui meu din Essendean pentru ultima oară. Prietenul meu, domnul Campbell, mă aștepta afară și mi-a spus că mă va însoți până la râu. Am mers împreună pe drum, fără să spunem nimic la început.

După un timp, domnul Campbell m-a întrebat dacă îmi pare rău că plec din Essendean. I-am răspuns că nu știu, pentru că nu știam unde merg sau ce mă așteaptă. Am fost fericit acolo, dar nu am mai fost niciodată în alt loc. Acum părinții mei au murit și trebuia să-mi caut viitorul.

Domnul Campbell mi-a spus că tatăl meu i-a lăsat o scrisoare înainte de a muri. Mi-a dat scrisoarea și mi-a spus că trebuie să merg la Casa Shaws, lângă Edinburgh, locul de unde venea familia tatălui meu. Pe plic scria: „Domnului Ebenezer Balfour, Casa Shaws. Această scrisoare va fi adusă de fiul meu, David Balfour.”

Am fost surprins, nu știam nimic despre această casă. Aveam doar șaptesprezece ani și mă temeam de ce urma să vină. Domnul Campbell și-a luat rămas-bun, iar eu am privit Essendean pentru ultima dată, înainte să pornesc spre Edinburgh și spre noua mea viață.

A doua zi dimineață, am ajuns pe vârful unui deal și am văzut orașul Edinburgh și marea. Mai jos, soldați englezi, mergeau în coloană pe drum. Când m-am apropiat de oraș, am întrebat oamenii cum pot ajunge la Casa Shaws. Toți păreau surprinși când auzeau întrebarea mea. La început am crezut că e din cauză că eram îmbrăcat modest, dar apoi am simțit că este ceva ciudat legat de acea casă.

„Ce mă așteaptă la Casa Shaws?”, m-am întrebat. Dar singurul mod de a afla era să merg acolo.

Când am ajuns, am văzut o casă mare, veche și neîngrijită, singură într-o vale. Nu avea poartă, nici potecă spre ușă, și nu ieșea fum din coșuri. Părea pustie.

Era deja întuneric. Am bătut în ușa grea de lemn, dar nu a răspuns nimeni. Am bătut din nou, am auzit ceva mișcându-se înăuntru și am început să lovesc ușa și să strig după domnul Balfour.

Deasupra mea s-a deschis o fereastră și un bărbat cu o pușcă m-a întrebat cine sunt. I-am spus că sunt David Balfour și că am o scrisoare pentru domnul Ebenezer Balfour.

A deschis ușa și m-a lăsat să intru. I-am spus că scrisoarea nu este pentru el, ci pentru domnul Balfour. Atunci mi-a răspuns: „Eu sunt domnul Balfour, fratele tatălui tău, unchiul tău.”

Am rămas uimit, nu știam că tatăl meu avea un frate. Mi-a arătat o cameră unde să dorm, dar după ce am intrat, a încuiat ușa. Eram obosit și speriat. M-am întins pe pat și, în scurt timp, am adormit.

Povestea in Engleză pe YouTube:

Ascultă la podcast aici:

de Franz Kafka

Josef K., un funcționar bancar, este arestat într-o dimineață fără să i se spună de ce. El nu este dus la închisoare, ci i se permite să-și continue viața, dar trebuie să participe la audieri bizare în fața unui tribunal ciudat, care pare să nu urmeze reguli clare.

Pe parcurs, Josef încearcă să-și înțeleagă situația și să afle de ce a fost acuzat. Se întâlnește cu avocați, funcționari și oameni care par prinși în același sistem corupt și labirintic. Toți îi vorbesc despre vinovăția lui, dar nimeni nu îi spune exact care este crima sa.

Procesul devine pentru Josef o povară psihologică și existențială. El își pierde treptat încrederea în sine și în sensul vieții. În final, doi agenți îl conduc într-o carieră de piatră și îl execută, fără ca el să fi aflat vreodată pentru ce a fost condamnat.

Romanul este o alegorie despre absurdul birocratic, lipsa de libertate individuală și sentimentul de vinovăție fără cauză clară. Kafka arată cum omul modern este prins într-un mecanism impersonal și opresiv, din care nu există scăpare.

de Mikhail Bulgakov

Povestirea are loc la Moscova și spune istoria unui câine vagabond, pe nume Șarik. El trăiește pe străzi, flămând și bătut, până când este luat acasă de profesorul Preobrajenski, un doctor faimos. Profesorul face un experiment medical neobișnuit: îi transplantează câinelui organe umane.

După operație, Șarik începe să se transforme încet în om. Învață să vorbească, merge pe două picioare și capătă obiceiuri omenești, dar nu cele mai bune. Devine vulgar, leneș și agresiv. În loc să fie recunoscător, se poartă urât și creează probleme profesorului și celor din jur.

Transformarea arată cât de greu este să schimbi natura cuiva doar prin știință. În final, experimentul este considerat un eșec, iar profesorul decide să inverseze operația, readucându-l pe Șarik la starea de câine.

Povestea critică societatea sovietică a vremii, arătând cum oamenii pot fi corupți și cum experimentele sociale sau științifice pot avea efecte nedorite.

https://open.spotify.com/episode/1AhcJ6yMbp5IV83MHGYtUD

de Albert Camus

Meursault, un bărbat francez care trăiește în Algeria, primește vestea că mama lui a murit. Participă la înmormântare, dar nu arată durere sau emoție, fapt care îi șochează pe ceilalți. Viața lui continuă liniștit, cu mici plăceri: înoată, se întâlnește cu Marie, o fostă colegă de birou, și acceptă să ajute un vecin, Raymond, într-o dispută cu o femeie.

Mai târziu, Meursault merge pe plajă, unde se confruntă cu un arab, prieten al femeii lui Raymond. Sub arșița soarelui, orbit de lumină și obosit, Meursault scoate un pistol și îl împușcă pe arab de mai multe ori. Crima pare fără motiv clar.

La proces, procurorul nu vorbește doar despre crimă, ci și despre lipsa de sentimente a lui Meursault. Faptul că nu a plâns la moartea mamei sale devine, în ochii societății, o dovadă de monstruozitate. În final, Meursault este condamnat la moarte.

În închisoare, el reflectează la viață și la absurditatea lumii. Înțelege că viața nu are un sens prestabilit, dar găsește libertate în acceptarea morții și a indiferenței universului.

Cartea este o reflecție despre absurd, despre modul în care societatea judecă oamenii și despre libertatea de a trăi autentic.

de Mikhail Bulgakov

Romanul “Maestrul si Margareta” îmbină realismul cu fantasticul și are mai multe fire narative. Povestea începe la Moscova, unde apare un străin misterios, Woland, care este de fapt diavolul. El vine împreună cu un grup de ajutoare ciudate, printre care un motan uriaș și vorbitor. Prin magie și farsă, Woland dezvăluie ipocrizia, corupția și frica din societatea sovietică.

Un alt fir narativ urmărește povestea Maestrului, un scriitor care a scris un roman despre Pilat din Pont și Isus, dar a fost respins și batjocorit. Deznădăjduit, Maestrul renunță la scris și ajunge într-un spital psihiatric. Margareta, femeia care îl iubește cu pasiune, suferă din cauza absenței lui și este dispusă să facă orice pentru a-l salva.

Margareta acceptă să colaboreze cu Woland și devine gazda unui bal al diavolului. În schimb, Woland îi îndeplinește dorința de a se reîntâlni cu Maestrul. La final, Woland le oferă celor doi „odihna eternă”, nu paradisul, ci o liniște dincolo de lume.

În paralel, cititorul află povestea lui Pilat din Pont, care a condamnat pe Isus la moarte, deși știa că este nevinovat. Pilat este chinuit de vină și primește, în final, eliberare prin iertare.

Romanul este complex și vorbește despre lupta dintre bine și rău, puterea iubirii și libertatea interioară a spiritului.

de Franz Kafka

Gregor Samsa este un tânăr care lucrează mult ca să-și întrețină familia. Într-o dimineață, se trezește și descoperă că s-a transformat într-o insectă uriașă. La început, încearcă să se ridice din pat și să meargă la muncă, dar corpul lui nou îl face neputincios. Familia lui este șocată și speriată, mai ales părinții, care nu înțeleg ce se întâmplă. Doar sora lui, Grete, încearcă la început să aibă grijă de el, aducându-i mâncare și curățând camera.

Cu timpul, însă, situația devine tot mai grea. Gregor nu mai poate comunica, iar familia lui începe să-l considere o povară. Tatăl lui devine agresiv, iar mama evită să-l privească. Grete, care părea singurul lui sprijin, ajunge și ea să creadă că Gregor nu mai este fratele ei, ci doar un monstru.

Într-o noapte, Gregor ascultă cum familia vorbește despre viitor. Ei spun că ar fi mai bine să scape de el. Simțindu-se complet singur și fără speranță, Gregor moare liniștit în camera lui. Dimineața, familia descoperă trupul lui și, ușurată, decide să înceapă o viață nouă, fără el.

Această poveste vorbește despre singurătate, despre cum oamenii pot respinge ceea ce nu înțeleg și despre fragilitatea legăturilor de familie.

de Mark Twain

Hadleyburg era un oraș mic din America. Toată lumea spunea că era orașul cu cei mai cinstiți oameni din țară. Oamenii erau mândri de reputația lor și îi învățau și pe copii să fie cinstiți de la o vârstă fragedă.

Dar un străin, care fusese odată insultat acolo, a decis să se răzbune. El a venit cu un plan. A lăsat în oraș un sac greu, plin de monede de aur. Lângă sac, a pus o scrisoare. În scrisoare scria că aurul aparținea unui om din Hadleyburg care îl ajutase odată, dându-i un sfat bun. Străinul spunea că doar acel om adevărat va putea să dovedească și să primească premiul.

Toți locuitorii au început să viseze la comoară. Mulți oameni respectabili au încercat să mintă, pretinzând că ei fuseseră cei care au spus cuvintele bune. A urmat un mare scandal. În public, au fost citite scrisorile lor false și toată lumea a văzut lăcomia și ipocrizia lor.

În cele din urmă, reputația Hadleyburgului a fost distrusă. Oamenii au învățat că nu erau mai buni decât cei din alte orașe. Străinul a reușit să-i corupă, arătându-le adevărata lor natură.