de Daniel Defoe
A doua zi dimineața, văd nava. Nava se oprește foarte departe de plajă. Nava pare goală. Nu înteleg. Aștept oamenii de pe navă. Chiar vreau să vorbesc cu cineva. Îmi lipsește foarte mult comunicarea cu oameni reali.
Îmi iau canoea. Mă duc la navă. Vreau să văd dacă este cineva în viață. Nava pare spaniolă. Nava este complet distrusă. Când sunt aproape de navă, văd un câine. Este foarte fericit când mă vede. Îi dau pâine și apă. Îi este foame și foarte sete.
Nu găsesc pe nimeni pe navă. „Unde sunt oamenii de pe navă?” mă întreb. Este foarte ciudat. Nu am un răspuns la această întrebare. Este un mister.
Pe navă sunt multe cutii cu lucruri diferite. Unele cutii sunt mici, altele sunt mari. Găsesc sticle cu alcool în niște cutii mari. Dar aceste cutii sunt prea grele. Nu pot să le duc în canoe.
Găsesc arme și praf de pușcă. Le duc la canoe. Mai găsesc și alte lucruri utile.
Mă întorc pe insulă seara cu niște cutii mici pe canoe. Am niște cămăși noi și, de asemenea, aur, argint și mult praf de pușcă.
Praful de pușcă este important pentru mine. Pe insulă, praful de pușcă este mai util decât banii sau aurul.
Mai este ceva de care îmi trebuie foarte mult. Am nevoie de pantofi. Găsesc două perechi de pantofi la bordul navei. Le iau cu mine. Mi-am pus toate lucrurile noi în peșteră.
Fac cinci călătorii la navă. Iau tot ce este util pentru mine. Apoi ascund canoea. Totul revine la normal.
Timpul trece repede. Mă gândesc adesea la bărbații de pe navă și la canibalii de pe plajă.
Într-o noapte de martie am un vis interesant. În vis văd 2 canoe cu canibali care vin pe plajă. Unul dintre prizonierii lor fuge. El vine la mine acasă. Îl salvez. Apoi devine prietenul meu. Mă ajută să trec prin apele periculoase din jurul insulei.
Mă trezesc, dar visul îmi rămâne în minte. Cred că dacă cineva mă ajută, este posibil să scap de pe insulă. Poate pot salva pe unul dintre prizonierii canibalilor.
Mă hotărăsc să mă uit mai mult la plajă. Merg zilnic pe plajă în următorii doi ani. Sper să văd canoe.
Dorința mea devine realitate într-o după-amiază. Văd 5 canoe cu peste treizeci de bărbați pe plajă. Nu pot ataca atât de mulți bărbați. Trebuie să aştept. Îi privesc cu telescopul meu.
Vizitatorii fac foc. Ei dansează în jurul focului. Mai văd și alți doi bărbați. Sunt legați. Sunt prizonieri.
După ceva timp, canibalii iau un bărbat legat și îl duc la foc. Îl ucid pe bărbat. Canibalii își pictează trupurile cu sângele lui. E ca un teatru. Dar acesta nu este un teatru. Este real. Este oribil. Dar nu pot face nimic. Sunt prea mulți canibali.
Al doilea bărbat legat așteaptă deoparte. Când canibalii nu se uită, al doilea bărbat sare în sus și începe să fugă. El aleargă în direcția mea. Fug către plajă și mă ascund în spatele unui copac.
Văd că doar doi canibali aleargă după el. Acesta este momentul potrivit pentru a salva prizonierul.
Omul aleargă repede, dar canibalii sunt mai rapizi. Sunt din ce în ce mai aproape de el.
Pregătesc două pistoale și aștept în spatele copacului.
In English:
The next day in the morning, I see the ship. The ship stops very far from the beach. The ship looks empty. I don’t understand it. I expect the people from the ship. I really want to speak with somebody. I miss communication with real people very much.
I take my canoe. I go to the ship. I want to see if somebody is alive. The ship looks Spanish. The ship is completely destroyed. When I’m close to the ship, I see a dog. He is very happy when he sees me. I give him bread and I give him water. He is hungry and very thirsty.
I find nobody on the ship. “Where are the men from the ship?” I think. It’s very strange. I don’t have an answer to this question. It’s a mystery.
There are many boxes with different things on the ship. Some boxes are small, some boxes are big. I find bottles with alcohol in some big boxes. But these boxes are too heavy. I can’t take them on the canoe.
I find guns and gunpowder. I take them to the canoe. I also find some other useful things.
I return to the island in the evening with some small boxes on my canoe. I have some new shirts and also gold, silver and a lot of gunpowder.
The gunpowder is important for me. On the island, gunpowder is more useful than money or gold.
There is something else what I need very much. I need shoes. I find two pairs of shoes on board the ship. I take them with me. I put all my new things in the cave.
I make five trips to the ship. I take everything useful for me. Then I hide the canoe. Everything goes back to normal.
Time goes quickly. I often think about the men from the ship and the cannibals on the beach.
One night in March I have an interesting dream. In the dream, I see 2 canoes with cannibals who come to the beach. One of their prisoners runs away. He comes to my house. I save him. Then he becomes my friend. He helps me go through the dangerous waters around the island.
I wake up, but the dream stays in my mind. I believe that if somebody helps me, it’s possible to get away from the island. Maybe I can save one of the prisoners of the cannibals.
I decide to watch the beach more. I go every day around the beach for the next two years. I hope to see the canoes.
My wish becomes reality one afternoon. I see 5 canoes with more than thirty men on the beach. I can’t attack so many men. I have to wait. I watch them with my telescope.
The visitors make a fire. They dance around the fire. I also see two other men. They are tied. They are prisoners.
After some time, the cannibals take one tied men to the fire. They kill the man. The cannibals paint their bodies with his blood. It’s like a theatre. But this isn’t a theatre. It’s real. It’s horrible. But I can do nothing. There are too many cannibals.
The second man is waiting on the side. When the cannibals don’t look, the second man jumps up. And he starts to run away. He is running in my direction. I run to the beach and I hide behind a tree.
I see that only two cannibals run after him. This is the right moment to save the prisoner.
The man runs fast but the cannibals are faster. They are closer and closer to him.
I prepare two guns and I’m waiting behind the tree.