de Daniel Defoe
Prizonierul fuge direct către copacul meu. Dar el nu mă vede. Eu nu mă mișc.
Apoi aleargă în jurul meu. Sunt încă în spatele copacului.
Când primul canibal aleargă către mine, sar din spatele copacului. El este șocat. Îl împușc. Al doilea canibal vede asta. Încearcă să tragă o săgeată în mine. Trebuie să-l împușc și pe el.
Prizonierul se oprește când aude pistolul. Se întoarce. El este speriat.
Îi zâmbesc. Îi arăt că este în regulă să se apropie. El vine la mine. El se pune în genunchi. El pune capul pe pământ. Apoi îmi ia piciorul. Îmi pune piciorul pe capul lui. Îi arăt că poate să se ridice.
Se ridică. Se uită la canibalii morți. El merge la trupurile lor. Se uită la găurile din corpurile lor. Probabil că nu poate înțelege de ce canibalii sunt morți. Este de necrezut pentru el.
El ia săgețile de la morți. Luăm trupurile canibalilor. Ascundem cadavrele în pădurea din apropiere. Apoi mergem mai adânc în pădure.
Îl duc pe bărbat în peștera mea. Peștera este secretul meu. Nimeni nu ne poate găsi acolo. Îi dau pâine, carne și puțină apă. Este foarte obosit. Doarme imediat.
Am ocazia să mă uit la el. Văd că este tânăr, zvelt, dar foarte puternic. Cred că are vreo 25 de ani. Are părul lung și negru, pielea închisă la culoare și o față plăcută.
Îl las să doarmă și ies afară. Stau lângă peșteră. Mă uit la spațiul din jurul peșterii. Niște canibali pot veni să ne caute. Dar ei nu vin.
Trei ore mai târziu, bărbatul iese din peșteră. Îmi arată cât de fericit este că este viu și în siguranță.
Vorbesc cu el. Îi dau un nume. Numele lui este Vineri pentru că azi este vineri. Îi spun numele meu și îl învăț „da” și „nu”.
Stăm noaptea în peșteră. A doua zi, mergem pe vârful dealului. Văd prin telescop că canoele au dispărut. Suntem singuri pe insulă.
Mergem cu grijă la plajă. Mai întâi, mergem la locul cu cadavrele canibalilor morți.
Când le găsim, Vineri vrea să le mănânce. Sunt supărat. Îi arăt lui Vineri că nu este bine să le mănânci. Așa înțeleg că Vineri este și el un canibal.
Îngropăm canibalii. Apoi mergem la plajă. Ceea ce vedem este oribil. Pe nisip sunt oase umane. Nisipul este roșu de sânge.
Colectăm toate părțile corpului. Pregătim un foc mare. Vreau să ard părțile corpului în foc.
Mergem la mine acasă. Fac un mic cort pentru Vineri. Cortul este între cele două garduri care sunt în jurul casei mele.
Mi-e puțin frică. Nu știu dacă Vineri mă poate răni.
După ceva timp, văd că nu trebuie să mă sperii. Vineri este un om foarte bun. El este ca un fiu. Și sunt ca un tată pentru el. În multe situații mai târziu, îmi arată că vrea să-și dea viața pentru mine.
Sunt foarte fericit că îl am pe Vineri pe insulă. Încep să-l învăț. Îl învăț ce trebuie să știe despre viața unui european.
În primul rând, îl învăț câteva cuvinte noi. Încep cu salut, ciau, pa, mulțumesc. Nu este ușor la început. Dar am răbdare. Sunt fericit că pot vorbi cu cineva.
in English:
The prisoner is running directly to my tree. But he doesn’t see me. I don’t move.
Then he runs around me. I’m still behind the tree.
When the first cannibal runs close to me, I jump from behind the tree. He is shocked. I shoot him. The second cannibal sees this. He tries to shoot an arrow at me. I have to shoot him too.
The prisoner stops when he hears the gun. He turns. He is scared.
I smile at him. I show him that it’s OK to come closer. He comes to me. He goes down to his knees. He puts his head on the ground. Then he takes my foot. He puts my foot on his head. I show him that he can stand up.
He stands up. He looks at the dead cannibals. He goes to their bodies. He looks at the holes in their bodies. He probably can’t understand why the canniblas are dead. It’s unbelievable for him.
He takes the arrows from the dead men. We take the bodies of the cannibals. We hide the bodies in the forest near. Then we go to the deeper forest.
I take the man to my cave. The cave is my secret. Nobody can find us there. I give him bread, meat and some water. He is very tired. He sleeps immediately.
I have an opportunity to look at him. I see that he is young, slim but very strong. I think that he is about 25 years old. He has long black hair, dark skin and a pleasant face.
I let him sleep and I go outside. I sit near the cave. And I watch the space around the cave. Some canniblas can come and look for us. But they don’t come.
Three hours later, the man comes out of the cave. He shows me how happy he is that he is alive and safe.
I speak to him. I give him a name. His name is Friday because it’s Friday today. I tell him my name and I teach him “yes” and “no”.
We stay in the cave at night. The next day, we go on top of the hill. I see through my telescope that the canoes are gone. We are alone on the island.
We go carefully to the beach. First, we go to the place with the bodies of the dead cannibals.
When we find them, Friday wants to eat them. I’m angry. I show to Friday that it’s not good to eat them. Here I understand that Friday is also a cannibal.
We bury the cannibals. Then we walk to the beach. What we see is horrible. There are human bones on the sand. The sand is red with blood.
We collect all the body parts. We prepare a big fire. I want to burn the body parts in the fire.
We go to my house. I make a little tent for Friday. The tent is between the two fences which are around my house.
I’m a little scared. I don’t know if Friday can hurt me.
After some time, I see that I don’t have to be scared. Friday is a very good man. He is like a son. And I’m like a father for him. In many situations later, he shows me that he wants to give his life for me.
I’m very happy that I have Friday on the island. I begin to teach him. I teach him what he needs to know about life like an European.
First, I teach him some new words. I start with hi, hello, bye, thank you. It isn’t easy at the beginning. But I’m patient. I’m happy that I can speak to somebody.