de Daniel Defoe
Am pus toată mâncarea în peșteră. Mâncarea este sigură acolo. Spaniolul și tatăl lui Vineri se pot întoarce. Îi pot aduce pe ceilalți bărbați aici.
Le dăm mâncare și patru arme în cazul în care canibalii vor să-i atace din nou. Apoi iau canoea și pleacă.
Trec două zile când se întâmplă ceva neobișnuit.
Vineri mă trezește la 6 dimineața. „Sunt aici?” îl întreb pe Vineri. El spune: „Nu. Dar altcineva este aici. Este o barcă pe mare.”
Mă duc în vârful celui mai apropiat deal. Văd barca. Este clar că acești oameni nu sunt prietenii de pe insula lui Vineri. Barca vine dintr-o altă direcție. Văd și o navă. Cunosc această formă. Nava este engleză.
Sunt derutat. Este adevărat că sunt fericit când văd englezi după douăzeci și șapte de ani pe insulă. Dar sunt și îngrijorat. Insula nu este aproape de drumurile navelor engleze. Nu-mi amintesc nicio furtună ieri. Deci, de ce sunt ei aici? Poate că bărbații sunt pirați. Poate că vor să ascundă ceva pe insulă.
Mă hotărăsc să fiu foarte atent. Eu și Vineri stăm în pădure și ne uităm la ei. Barca vine la plajă și număr unsprezece bărbați. În curând, văd că toți sunt englezi.
Trei bărbați au mâinile legate împreună. Ceilalți opt bărbați îi duc la plajă. Doi prizonieri sunt calmi, dar al treilea prizonier încearcă să spună ceva. Pare foarte speriat. Le cere ceva bărbaților din barcă.
Când Vineri vede asta, se întoarce spre mine și îmi spune că și englezii mănâncă oameni.
Îi spun că cu siguranță nu intenționează să îi mănânce. Cred că vor să-i împuște.
După ceva timp, vedem că acesta nu este planul lor. Bărbații de pe barcă încep să exploreze insula. Cei trei prizonieri legați stau pe plajă cu doi bărbați ca paznici. Prizonierii arată foarte triști. Situația lor este proastă.
Nivelul mării este scăzut. Barca lor este pe nisip. Ei nu pot muta barca. Îi aud spunând: „Trebuie să așteptăm și să plecăm cu următorul val mare”. Asta ne oferă câteva ore.
Eu și Vineri stăm în pădure până se întunecă. Apoi văd că oamenii care stau de pază încep să doarmă. Cei trei prizonieri stau sub un copac destul de aproape de noi. Se pare că sunt și ei destul de departe de ceilalți marinari. Ne putem apropia de ei.
Când suntem foarte aproape de ei, le vorbesc în liniște. Suntem încă în spatele copacilor și ei nu ne pot vedea.
Când îmi aud vocea, nu le vine să creadă că cineva le vorbește engleză din pădurea întunecată.
“Ce este asta?” întreabă unul dintre bărbați.
„Aud ceva. Aud un copac vorbind”, răspunde celălalt. „Dar este imposibil. Un copac nu poate vorbi engleza.”
„Da, auzi ceva, dar nu este un copac”, spun eu încet. „Numele meu este Robinson Crusoe. Sunt englez. Locuiesc pe această insulă. Te pot ajuta dacă îmi spui cine ești.”
După primul moment șocant, un bărbat îmi răspunde la întrebare. El este căpitanul navei. Dar după o rebeliune pe navă, căpitanul, asistentul său și un pasager sunt prizonieri. Ceilalți marinari vor să-i lase pe insulă.
Căpitanul spune: „Adevărul este că sunt doar doi marinari periculoși care îi controlează pe ceilalți din grup. Optzeci la sută dintre ei îmi sunt încă loiali. Dacă liderii sunt prinși, restul se pot întoarce sub controlul meu.”
Aculta aici:
Sau aici:
https://romanianweekly.podbean.com/e/118-robinson-crusoe-27-nivel-a1
in English:
We put all the food in my cave. The food is safe there. The Spanish and Friday’s father can go back. They can bring the other men here.
We give them food and four guns in case the cannibals want to attack them again. Then they take the canoe and they go away.
Two days pass when something unusual happens.
Friday wakes me up at 6 in the morning. “Are they here?” I ask Friday. He says, “No. But somebody else is here. There is a boat at sea.”
I go to the top of the nearest hill. I see the boat. It’s clear that these people are not the friends from Friday’s island. The boat comes from a different direction. I also see a ship. I know this shape. The ship is English.
I’m confused. It’s true that I’m happy when I see Englishmen after twenty-seven years on the island. But I’m also worried. The island isn’t near ways of English ships. I don’t remember any storm yesterday. So, why are they here? Maybe, the men are pirates. Maybe, they want to hide something on the island.
I decide to be very careful. Friday and I stay in the forest and we watch them. The boat comes to the beach and I count eleven men. Soon, I see that they are all Englishmen.
Three men have hands tied together. The eight other men take them to the beach. Two prisoners are calm, but the third prisoner tries to say something. He looks very scared. He asks the men in the boat for something.
When Friday sees this, he turns to me and he tells me that Englishmen also eat people.
I tell him that they definitely don’t plan to eat them. I think that they want to shoot them.
After some time, we see that this isn’t their plan. The men from the boat start to explore the island. The three tied prisoners sit on the beach with two men as guards. The prisoners look very sad. Their situation is bad.
Low tide comes soon. The level of the sea is low. Their boat is on the sand. They can’t move the boat. I hear them say, “We have to wait and leave with the next high tide.” This give us some hours.
Friday and I stay in the forest until dark. Then I see that the men who stand the guard start to sleep. The three prisoners sit under a tree quite close to us. It looks like they are also quite far from the other sailors. We can come closer to them.
When we are very close to them, I speak quietly to them. We are still behind the trees and they can’t see us.
When they hear my voice, they can’t believe that somebody speaks English to them from the dark forest.
“What is that?” asks one of the men.
“I hear something. I hear a tree speak,” answers the other. “But it’s impossible. A tree can’t speak English.”
“Yes, you hear something but it’s not a tree,” I say quietly. “My name is Robinson Crusoe. I’m an Englishman. I live on this island. I can help you if you tell me who you are.”
After the first shocking moment, one man answers my question. He is the captain of the ship. But after a rebellion on the ship, the captain, his assistant and a passenger are prisoners. The other sailors want to leave them on the island.
The captain says, “The truth is that there are only two dangerous sailors who control the others in the group. Eighty percent of them are still loyal to me. If the leaders are caught, the rest can return under my control.”