Scufița Roșie este o fetiță bună și ascultătoare. Ea poartă mereu o pelerină roșie, de aceea oamenii îi spun Scufița Roșie. Într-o zi, mama ei o trimite la bunica, care este bolnavă. Mama îi dă un coș cu mâncare și îi spune să nu vorbească cu străinii și să meargă direct la bunica.
Scufița Roșie merge prin pădure. Pe drum, ea întâlnește un lup. Lupul pare prietenos și o întreabă unde merge. Fetița îi spune că merge la bunica. Lupul are un plan rău. El merge repede la casa bunicii, o sperie și îi ia locul în pat.
Când Scufița Roșie ajunge la bunica, observă că „bunica” arată ciudat. Are ochi mari, urechi mari și dinți mari. Lupul vrea să o mănânce. Din fericire, un vânător aude zgomotul, intră în casă și salvează fetița și bunica.
La sfârșit, Scufița Roșie învață o lecție importantă: nu trebuie să vorbească cu străinii și trebuie să asculte de mama ei.