Month: June 2024

de Daniel Defoe

După trei ani petrecuți pe insulă, hainele mele sunt deja foarte vechi. Încep să folosesc pieile animalelor. Fac o șapcă și alte haine din piei.

Am nevoie și de o umbrelă. Încerc să fac și o umbrelă din piei. Este greu la început. Este nevoie de ceva timp. Dar am succes până la urmă.

După trei ani, sunt destul de fericit. Am tot ceea ce îmi trebuie pentru viața mea.

Viața mea pe insulă continuă în următorii 5 ani. În acest timp, mă hotărăsc să mai fac o canoe. Canoea este mai mică. Nu este dificil să o duc pe plajă.

Canoea este terminată în iunie. Vreau să călătoresc în jurul insulei cu o canoe. Am pus mâncare, apă și pistoale în canoe. Sunt gata de excursie.

Începutul călătoriei mele nu este ușor pentru mine. Sunt în pericol când începe călătoria mea. Trebuie să ocolesc niște stânci în mare.

Când vreau să mă întorc pe pământ, simt un curent puternic sub canoe. Curentul mă duce departe de insulă. Situația este oribilă. Sunt speriat. Nu pot supraviețui în larg. Nu am suficientă mâncare și apă pentru o călătorie lungă.

Lupt foarte mult împotriva curentului timp de două ore. Apoi, mă apropii de insula mea. Îmi pot continua călătoria în jurul insulei. Acum, știu că sunt mai puternic decât curenții din jurul insulei. Mă simt bine. Mă simt puternic.

În curând, găsesc un mic râu. Merg sus pe râu. Dar nu ajung nicăieri pentru că în curând râul este foarte îngust. Pietrele blochează drumul. Nu pot continua. Las canoea unde este.

Vreau să explorez această parte a insulei. Nu sunt departe de partea insulei pe care o cunosc. În curând, găsesc drumul spre casa mea din vale.

Sunt foarte obosit de la excursie. În curând, dorm.

Apoi, aud o voce. Mă trezesc. Vocea îmi spune numele: „Robinson, unde ești? Robinson, unde ești?

În primul rând, mi-e frică. Dar apoi văd papagalul meu Poll. El stă deasupra gardului. El știe aceste cuvinte de la mine. Și el spune aceste cuvinte cu aceeași intonație ca mine.

Sunt surprins când îl văd aici. Mă gândesc: „De ce nu este acasă?” Dar sunt fericit când îl văd.

Nu mă întorc la canoe. Mă întorc acasă cu papagalul.

Nu fac o astfel de călătorie timp de un an. Stau în casa mea de cele mai multe ori. Fac mai multe unelte și oale. Pot să fac și coșuri foarte frumoase acum.

In English:

After three years on the island, my clothes are already very old. I start to use the skins of the animals. I make a cap and other clothes from the skins.

I also need an umbrella. I try to make an umbrella from the skins too. It is difficult at the beginning. It takes some time. But I am successful in the end.

After three years, I am quite happy. I have everything what I need for my life.

My life on the island continues for the next 5 years. During this time, I decide to make another canoe. The canoe is smaller. It isn’t difficult to move it to the beach.

The canoe is finished in June. I want to travel around the island in the canoe. I put food, water and guns in the canoe. I am ready for the trip.

The beginning of my trip isn’t easy for me. I am in danger when my journey starts. I have to go around some rocks in the sea.

When I want to go back to the land, I feel a strong current under the canoe. The current is taking me away from the island. The situation is horrible. I am scared. I can’t survive in the open sea. I don’t have enough food and water for a long journey.

I fight very hard against the current for two hours. Then, I am able to get close to my island. I can continue my trip around the island. Now, I know that I am stronger than the currents around the island. I feel good. I feel strong.

Soon, I find a small river. I go up the river. But I get nowhere because soon the river is very narrow. Stones block the way. I can’t continue. I leave the canoe where it is.

I want to explore this part of the island. I am not far from the part of the island which I know. Soon, I find the way to my house in the valley.

I am very tired from the trip. Soon, I sleep.

Then, I hear a voice. I wake up. The voice is saying my name, “Robinson, where are you? Robinson, where are you?”

First, I am scared. But then I see my parrot Poll. He sits on top of the fence. He knows these words from me. And he is saying these words with the same intonation as me.

I am surprised when I see him here. I think, “Why isn’t he at home?” But I am happy when I see him.

I don’t go back to the canoe. I return home with the parrot.

I don’t make such a trip for a year. I stay in my house most of the time. I make more tools and pots. I can also make very nice baskets now.

“Un veac de singurătate” este un roman scris de autorul columbian Gabriel Márquez, publicat pentru prima dată în 1967. Este o lucrare fundamentală în genul realismului magic, împletind extraordinarul cu obișnuitul pentru a spune povestea multigenerațională a familiei Buendía, în orașul fictiv Macondo. Romanul explorează teme despre soartă, singurătate și natura ciclică a istoriei.

Romanul începe cu José Arcadio Buendía și soția sa, Úrsula Iguarán, care întemeiază orașul Macondo. Izolat de restul lumii, Macondo este inițial un loc minunat cu promisiune magică. José Arcadio este un om curios și inventiv, care caută constant noi cunoștințe, adesea în detrimentul bunăstării familiei sale.

Macondo suferă schimbări semnificative de-a lungul romanului, reflectând temele mai largi de creștere și decădere. Declinul familiei este marcat de creșterea izolării și corupției. Macondo este distrus de un uragan, simbolizând sfârșitul descendenței familiei Buendía și încheierea inevitabilă a istoriei lor ciclice.

De-a lungul cărții, personajele nu se pot elibera de tiparele comportamentale ale familiei lor: în schimb, se trezesc prinși în destine care imită istoria familiei lor.

“Un veac de singurătate” a avut un impact profund asupra literaturii, popularizând genul realismului magic și aducând atenția internațională asupra literaturii latino-americane. A fost tradusă în numeroase limbi și rămâne o lucrare fundamentală, studiată și admirată pentru structura sa narativă complicată, simbolismul bogat și explorarea profundă a experienței și istoriei umane. Temele romanului despre singurătate, soartă și natura ciclică a istoriei continuă să rezoneze cu cititorii din întreaga lume.

In English:

One Hundred Years of Solitude is a landmark novel by Colombian author Gabriel García Márquez, first published in 1967. It is a seminal work in the genre of magical realism, weaving the extraordinary with the ordinary to tell the multi-generational story of the Buendía family in the fictional town of Macondo. The novel explores themes of fate, solitude, and the cyclical nature of history.

The novel begins with José Arcadio Buendía and his wife, Úrsula Iguarán, founding the town of Macondo. Isolated from the rest of the world, Macondo is initially a place of magical wonder and promise. José Arcadio is a curious and inventive man, constantly seeking new knowledge, often to the detriment of his family’s well-being.

Macondo undergoes significant changes throughout the novel, reflecting the broader themes of growth and decay. The family’s decline is marked by increasing isolation and corruption. Macondo is destroyed by a hurricane, symbolizing the end of the Buendía lineage and the inevitable conclusion of their cyclical history.

Throughout the book, characters cannot break free of their family’s behavioral patterns: instead they find themselves trapped within fates that echo their family history.

One Hundred Years of Solitude has had a profound impact on literature, popularizing the genre of magical realism and bringing international attention to Latin American literature. It has been translated into numerous languages and remains a seminal work, studied and admired for its intricate narrative structure, rich symbolism, and deep exploration of human experience and history. The novel’s themes of solitude, fate, and the cyclical nature of history continue to resonate with readers worldwide.

de Daniel Defoe

Primul meu porumb îl am la sfârșitul lunii decembrie. Nu este mult porumb. Nu vreau să mănânc porumb. Mă hotărăsc să păstrez toate semințele. Scopul meu este să pun semințele în pământ și să am mai mult porumb mai târziu.

Am nevoie de niște ghivece pentru semințe. Caut lut pe insulă.

Găsesc niște lut și încerc să fac o oală. Nu am succes la început.

Dar încerc iar și iar. Este o muncă lungă. Dar după două luni de experimente, fac două oale.

Am pus oalele în coșuri. Am pus iarbă uscată între coșuri și ghivece. Iarba uscată și coșurile protejează foarte bine ghivecele.

Continui să fac oale mici. Calitatea lor este din ce în ce mai bună.

Fac si oale lungi dar nu foarte înalte. Am pus apă de mare în ele. Când apa dispare, am sare.

Într-o zi, găsesc în foc o bucată spartă de oală. Focul face bucata foarte tare. Este ca o piatră. Piesa este și foarte roșie.

Am o idee. Iau o oală și fac foc în jurul oalei. Oala este foarte tare după două ore. Sunt mulțumit de rezultat.

Am nevoie și de un instrument cu care să fac făină. Iau o bucată mare de lemn tare. Fac o gaură în lemn. Pun semințele în gaură. Apoi mai iau o bucată de lemn tare. Eu sparg semințele în gaură cu al doilea lemn.

Făina rămâne pe fundul găurii.

Acum vreau să coc pâine. Am o idee. Amestec făina cu apa. Apoi, iau două pietre. Am pus pietrele lângă foc. Când pietrele sunt foarte fierbinți, pun pâinea între ele.

Acum, am prima mea pâine pe insulă. Pâinea nu este perfectă. Dar imi place mult pâinea. Este prima mea pâine după mult timp. Este în timpul celui de-al treilea an pe insulă.

Mă gândesc să călătoresc în jurul insulei pe mare. Cred că se poate face o canoe. Vreau să fac o canoe dintr-un copac mare. Găsesc un copac mare. Am tăiat copacul. Încep să fac o gaură în ea.

Dar după câteva zile, încep să mă gândesc la ceva. Încep să mă gândesc cum să duc canoea din pădure la plajă. Mă gândesc la asta pentru că sunt destul de departe de plajă. Văd ca este o problema. Văd un mic deal între pădure și plajă.

Nu pot trece canoea peste deal. Canoea este foarte grea.

Sunt foarte supărat. Trebuie să las canoea în pădure. Pierd multe zile de muncă.

Nu cred că pot face o asemenea greșeală. Trebuie să-mi planific mai bine munca data viitoare.

In English:

I have my first corn at the end of December. It isn’t a lot of corn. I don’t want to eat the corn. I decide to keep all the seeds. My goal is to put the seeds in the ground and have more corn later.

I need some pots for the seeds. I look for clay on the island.

I find some clay and I try to make a pot. I have no success at the beginning.

But I try again and again. It is long work. But after two months of experiments, I make two pots.

I put the pots in baskets. I put dry grass between the baskets and the pots. The dry grass and the baskets protect the pots very well.

I continue to make small pots. Their quality is better and better.

I also make long but not very high pots. I put sea water in them. When the water is gone, I have salt.

One day, I find a broken piece of a pot in the fire. The fire makes the piece very hard. It is like a stone. The piece is very red too.

I have an idea. I take one pot and I make a fire around the pot. The pot is very hard after two hours. I am happy with the result.

I also need a tool with which I can make flour. I take a big piece of hard wood. I make a hole in the wood. I put the seeds in the hole. Then I take another piece of hard wood. I break the seeds in the hole with this second wood.

The flour stays on the bottom of the hole.

Now, I want to bake bread. I have an idea. I mix the flour with water. Then, I take two stones. I put the stones near the fire. When the stones are very hot, I put the bread between them.

Now, I have my first bread on the island. The bread is not perfect. But I like the bread a lot. It is my first bread after a long time. It is during my third year on the island.

I think about travelling around the island by sea. I think that it is possible to make a canoe. I want to make a canoe from a big tree. I find one big tree. I cut the tree. I start to make a hole in it.

But after some days, I start to think about something. I start to think how to get the canoe from the forest to the beach. I think about it because I am quite far from the beach. I see that it is a problem. I see a small hill between the forest and the beach.

It is not possible to move the canoe over the hill. The canoe is very heavy for it.

I am really angry. I have to leave the canoe in the forest. Many days of work are lost.

I don’t believe that I can make such a mistake. I have to plan my work better next time.

de Leo Tolstoy

“Anna Karenina” este un roman publicat pentru prima dată în serie între 1875 și 1877. Romanul este considerat una dintre cele mai mari opere ale literaturii, oferind o explorare profundă a dragostei, familiei și societății în Rusia secolului al XIX-lea. Povestea împletește viețile mai multor personaje, cu aventura tragică dintre Anna Karenina și contele Vronsky în centrul ei.

Romanul începe cu o criză domestică în familia Oblonsky, unde infidelitatea lui Stiva cu guvernanta a fost descoperită de soția sa, Dolly. Sora lui Stiva, Anna Karenina, sosește din Sankt Petersburg pentru a ajuta la mediere. Anna o convinge cu succes pe Dolly să îl ierte pe Stiva, arătându-și farmecul și influența.

La un bal, Anna îl întâlnește pe contele Vronsky, care este imediat îndrăgostit de Anna și cei doi încep o aventură. Relația lor devine rapid subiect de scandal, mai ales după ce Anna rămâne însărcinată cu copilul lui Vronsky.

Relația Annei cu Vronsky provoacă o ruptură între ea și soțul ei, Karenin. În ciuda șocului și furiei sale inițiale, Karenin se oferă să mențină o fațadă a căsătoriei de dragul fiului lor, Seryozha. Cu toate acestea, sfidarea deschisă a Annei și dragostea ei pentru Vronsky fac acest lucru imposibil. Încercările lui Karenin de a menține demnitatea și respectul societății se ciocnesc de umilința sa personală și tulburările emoționale.

Pe măsură ce povestea lor de dragoste devine publică, Anna devine din ce în ce mai izolată de societate. Cariera lui Vronsky are și ea de suferit din cauza scandalului. În cele din urmă, Anna și Vronsky pleacă în Italia, încercând să înceapă din nou. Cu toate acestea, paranoia și nesiguranța Annei cu privire la loialitatea lui Vronsky cresc, exacerbate de ostracismul ei social și de dorul ei pentru fiul ei, pe care Karenin refuză s-o lase să-l vadă.

Situația Annei se deteriorează pe măsură ce devine mai paranoică și mai disperată. Convinsă că Vronsky nu o mai iubește și incapabilă să facă față constrângerilor și judecății societății, Anna devine din ce în ce mai descurajată. Într-un moment de disperare totală, ea se aruncă sub tren, punându-și capăt vieții.

După moartea Annei, Vronsky este devastat și se înscrie într-un regiment de voluntari pentru a lupta în războiul ruso-turc, căutând o formă de mântuire prin sacrificiu.

“Anna Karenina” este celebrată pentru explorarea profundă a emoțiilor umane și a presiunilor societale. Relevanța sa de durată și studiile profunde ale caracterului continuă să captiveze cititorii și oamenii de știință. Romanul a fost adaptat în numeroase filme, seriale de televiziune și producții de scenă, cimentându-și și mai mult statutul de clasic literar.

In English:

Anna Karenina is a novel by Russian author Leo Tolstoy, first published in serial installments from 1875 to 1877. The novel is widely regarded as one of the greatest works of literature, offering a profound exploration of love, family, and society in 19th-century Russia. The story weaves together the lives of multiple characters, with the tragic affair between Anna Karenina and Count Vronsky at its core.

The novel opens with a domestic crisis in the Oblonsky household, where Stiva’s infidelity with the governess has been discovered by his wife, Dolly. Stiva’s sister, Anna Karenina, arrives from St. Petersburg to help mediate. Anna successfully persuades Dolly to forgive Stiva, showcasing her charm and influence.

At a ball, Anna meets Count Vronsky, who is immediately smitten with Anna, and the two begin an affair. Their relationship quickly becomes the subject of scandal, especially after Anna becomes pregnant with Vronsky’s child.

Anna’s affair with Vronsky causes a rift between her and her husband, Karenin. Despite his initial shock and anger, Karenin offers to maintain a facade of marriage for the sake of their son, Seryozha. However, Anna’s open defiance and her love for Vronsky make this impossible. Karenin’s attempts to maintain dignity and societal respect clash with his personal humiliation and emotional turmoil.

As the affair becomes public, Anna becomes increasingly isolated from society. Vronsky’s career also suffers due to the scandal. Eventually, Anna and Vronsky leave for Italy, attempting to start anew. However, Anna’s paranoia and insecurity about Vronsky’s loyalty grow, exacerbated by her social ostracism and her longing for her son, whom Karenin refuses to let her see.

Anna’s situation deteriorates as she becomes more paranoid and despairing. Convinced that Vronsky no longer loves her and unable to cope with the constraints and judgment of society, Anna becomes increasingly despondent. In a moment of utter despair, she throws herself under a train, ending her life.

Following Anna’s death, Vronsky is devastated and enlists in a volunteer regiment to fight in the Russo-Turkish War, seeking a form of redemption through sacrifice.

Anna Karenina is celebrated for its deep exploration of human emotions and societal pressures. Its enduring relevance and profound character studies continue to captivate readers and scholars. The novel has been adapted into numerous films, television series, and stage productions, further cementing its status as a literary classic.

de Daniel Defoe

Fac călătorii din ce în ce mai lungi în jurul insulei. Am nevoie de un coș pentru aceste călătorii. Cu un coș pot transporta mai multă mâncare în timpul călătoriilor mele. De asemenea, pot transporta mai multe fructe din valea fructelor.

Am tăiat ramuri din copac pe care le folosesc pentru gardurile mele. Eu folosesc crengile pentru coș.

Când termin coșul, mă hotărăsc să fac o călătorie lungă în jurul insulei.

Trec prin valea fructelor. După vale, găsesc niște câmpuri. Este multă iarbă pe câmpuri. Câmpurile sunt foarte plate.

Sunt multe flori pe câmpuri. Florile miros atât de bine. Multe insecte zboară în jurul acestor flori. Văd niște fluturi mari. Aripile lor au zece centimetri lățime.

Văd și copaci mici în jurul acestor câmpuri. Găsesc nuci în acești copaci. Aceste nuci sunt diferite de nucile din Anglia. Au o formă diferită. Sunt, de asemenea, mai dulci decât nucile din Anglia.

Descopăr câteva animale noi pe această parte a insulei. Aici trăiesc pisici sălbatice. De asemenea, văd mulți papagali și alte păsări interesante.

Prind un papagal. Iau papagalul cu mine. Corpul lui are multe culori. Văd roșu, verde, portocaliu, albastru, roz și galben.

Această parte a insulei este foarte frumoasă. Este multă mâncare aici. Dar nu vreau să mă mut aici.

Câinele meu prinde o capră tânără la întoarcere. Salvez capra. Iau capra cu mine. Vreau să păstrez capre. Acum mai am o șansă.

Las capra în casa mea din vale. Vreau să pregătesc puțin spațiu pentru capră în prima mea casă.

Sunt atât de obosit după călătorie. Mă relaxez toată ziua. Fac o cușcă pentru papagal. Aduc acasă capra. Capra începe să fie calmă.

Fac o hartă a întregii insule. Am pus aceste noi locuri pe hartă.

Timpul trece foarte repede. În curând, este din nou septembrie. Este al doilea an al meu pe insulă. Sunt mai puțin trist acum. Imi accept situatia. Am multe lucruri bune în viața mea.

Zilele mele sunt asemănătoare. Vânez dimineața. Gătesc la prânz. Mă relaxez după-amiaza când soarele este foarte puternic. Lucrez seara. Aceasta este ziua mea obișnuită.

De asemenea, îmi învăț papagalul cum să-și spună numele. Numele lui este Poll.

Am o problemă cu porumbul meu în noiembrie și decembrie. Caprele sălbatice vor să mănânce plantele mici.

Nu vreau să-mi pierd porumbul. Așa că fac repede un gard în jurul câmpului cu porumbul.

Fac o poartă în gard. Am pus câinele în interiorul gardului. El îmi protejează porumbul noaptea.

În curând, plantele sunt înalte, dar apare un alt pericol. Păsările încep să mănânce semințele.

Trag în păsări. Ele zboară departe. Trebuie să păzesc terenul în fiecare zi.

In English:

I make longer and longer trips around the island. I need a basket for these trips. With a basket I can carry more food during my trips. I can also carry more fruit from the fruit valley.

I cut branches from the tree which I use for my fences. I use the branches for the basket.

When I finish the basket, I decide to make a long trip around the island.

I go through the fruit valley. After the valley, I find some fields. A lot of grass is on the fields. The fields are very flat.

There are a lot of flowers on the fields. The flowers smell so good. Many insects fly around these flowers. I see some big butterflies. Their wings are ten centimetres wide.

I also see small trees around these fields. I find nuts on these trees. These nuts are different from nuts in England. They have a different shape. They are also more sweet than nuts in England.

I discover some new animals on this side of the island. Wild cats live here. I also see many parrots and other interesting birds.

I catch one parrot. I take the parrot with me. His body has many colours. I see red, green, orange, blue, pink and yellow.

This part of the island is very nice. More food is here. But I don’t want to move here.

My dog catches a young goat on the way back. I save the goat. I take the goat with me. I want to keep goats. Now I have another chance.

I leave the goat in my valley house. I want to prepare some space for the goat in my first home.

I am so tired from the trip. I relax the whole day. I make a cage for the parrot. I bring home the goat. The goat starts to be calm.

I make a map of the whole island. I put these new places on the map.

The time goes very fast. Soon, it is September again. This is my second year on the island. I am less sad now. I accept my situation. I have many good things in my life.

My days are similar. I hunt in the morning. I cook at noon. I relax in the afternoon when the sun is very strong. And I work in the evening. This is my typical day.

I also teach my parrot how to say his name. His name is Poll.

I have a problem with my corn in November and December. The wild goats want to eat the little plants.

I don’t want to lose my corn. So I quickly make a fence around the field with the corn.

I make a gate in the fence. I put my dog inside the fence. He protects my corn at night.

Soon, the plants are tall, but another danger comes. Birds start to eat the seeds.

I shoot at the birds. They fly away. I must watch my field every day.

de John Steinbeck

“Fructele mâniei” este un roman publicat în 1939. Este o descriere emoționantă și puternică a situației fermierilor americani în timpul Marii Depresii, concentrându-se pe teme de nedreptate, supraviețuire și rezistență. Romanul a câștigat Premiul Pulitzer pentru ficțiune în 1940 și este considerat unul dintre cele mai mari romane americane.

Romanul este plasat în perioada deșertificării din anii 1930, urmărind călătoria familiei Joad din Oklahoma în California. Romanul începe cu Tom Joad care se întoarce la ferma familiei sale din Sallisaw, Oklahoma, după ce a fost eliberat condiționat din închisoare. Găsește ferma abandonată și află că familia lui, la fel ca mulți alții, a fost evacuată din cauza fenomenului de deșertificare și a dificultăților economice. Agricultorii sunt strămutați de către marii proprietari de terenuri și bănci, care folosesc tractoare pentru a înlocui forța umană.

Tom se reunește cu familia sa la casa unchiului său John. Soții Joad, care se confruntă cu circumstanțe disperate, decid să călătorească în California, atrași de reclame care promit muncă și o viață mai bună. Își împachetează lucrurile într-un camion dărăpănat și încep călătoria anevoioasă către vest pe Ruta 66.

În California, soții Joad experimentează realitățile dure ale vieții migranților. Ei se confruntă cu ostilitatea și exploatarea din partea proprietarilor de terenuri și a locuitorilor. Familia se confruntă cu numeroase greutăți, inclusiv condiții precare de viață, lipsă de hrană și exploatare de către angajatori.

Familia Joad continuă să se fragmenteze sub tensiunea circumstanțelor lor. Copilul surorii lui Tom este născut mort, un simbol al viselor și sperantelor spulberate ale familiilor de migranți. În ciuda suferinței lor, spiritul lor de rezistență dăinuie.

În scena finală, Rose of Sharon, sora lui Tom, realizează un act de umanitate profundă. Ea își oferă laptele matern unui bărbat înfometat pe care îl întâlnesc într-un hambar, simbolizând puterea de durată a compasiunii și a solidarității în mijlocul disperării.

Explorarea romanului a unor teme precum inegalitatea economică, justiția socială și rezistența umană continuă să fie relevantă, făcându-l un clasic atemporal și un comentariu puternic asupra condiției umane.

In English:

The Grapes of Wrath is a novel by John Steinbeck, published in 1939. It is a poignant and powerful depiction of the plight of American farmers during the Great Depression, focusing on themes of injustice, survival, and resilience. The novel won the Pulitzer Prize for Fiction in 1940 and is widely regarded as one of the greatest American novels.

The novel is set during the Dust Bowl era of the 1930s, primarily following the journey of the Joad family from Oklahoma to California. The novel begins with Tom Joad returning to his family’s farm in Sallisaw, Oklahoma, after being paroled from prison. He finds the farm abandoned and learns that his family, like many others, has been evicted due to the Dust Bowl and economic hardship. Tenant farmers are being displaced by large landowners and banks, who use tractors to replace human labor.

Tom reunites with his family at his Uncle John’s house. The Joads, facing desperate circumstances, decide to travel to California, drawn by handbills promising work and a better life. They pack their belongings into a dilapidated truck and begin the arduous journey westward on Route 66.

In California, the Joads experience the harsh realities of migrant life. They encounter hostility and exploitation from landowners and local residents. The family faces numerous hardships, including poor living conditions, lack of food, and exploitation by employers.

The Joad family continues to fragment under the strain of their circumstances. Rose of Sharon’s baby is stillborn, a symbol of the shattered dreams and hopes of the migrant families. Despite their suffering, the Joads’ spirit of resilience endures.

In the final scene, Rose of Sharon performs an act of profound humanity. She offers her breast milk to a starving man they encounter in a barn, symbolizing the enduring power of compassion and solidarity amidst despair.

The novel’s exploration of themes like economic inequality, social justice, and human resilience continues to be relevant, making it a timeless classic and a powerful commentary on the human condition.

de Daniel Defoe

Nu mă mut în valea fructelor. Dar mă hotărăsc să-mi fac o casă aici.

Vizitez foarte des valea. Pas cu pas, îmi construiesc casa. Casa este mică. Fac un gard dublu în jurul casei. Casa este protejată ca un castel.

Din nou, folosesc o scară când vreau să intru înăuntru. Înăuntru am scări într-un colț al gardului. Folosesc scările când ies afară. Și folosesc scara când intru înăuntru.

Această activitate durează toată luna august și începutul lunii septembrie. Dar îmi place foarte mult. Valea fructelor îmi dă atât de multă energie. Mă simt atât de sănătos și puternic aici.

Uneori, când sunt noaptea în vale, privesc luna și stelele. Mă gândesc la soția mea. Mă gândesc la familia mea din Anglia. Știu că ei văd aceeași lună. Ei văd aceleași stele. Dar nu putem fi împreună. Mă gândesc foarte des la familia mea. Le doresc tot ce este mai bun pentru ei.

Mă gândesc și la toți oamenii care văd luna. Mă gândesc la locurile în care trăiesc. Mă simt conectat cu ei. Uneori, mă simt conectat cu întregul univers.

Mă gândesc și la Dumnezeu. Am întrebări pentru Dumnezeu. Îl întreb: „De ce sunt pe această insulă? De ce sunt încă în viață când prietenii mei sunt toți morți?

Nu am răspunsuri la aceste întrebări. Dar eu cred în Dumnezeu. Eu cred că El știe ce face.

Este momentul în care începe sezonul ploios. Sezonul ploios continuă până la mijlocul lunii octombrie. Este primul meu an pe insulă.

Când se termină ploile, mă întorc la casa mea din vale. Văd că gardul este verde. Frunze noi cresc peste tot. Acest lucru nu este numai frumos. De asemenea, este util pentru că este foarte greu să vezi casa.

Frunzele creează umbră. Este foarte frumos să stau aici. Vreau să fac și un gard din același lemn în jurul primei mele case.

Când se termină sezonul ploios, îmi pun porumbul în pământ. Am un sentiment că se poate întâmpla ceva rău. Eu folosesc doar jumătate din porumb. Aceasta este o idee bună pentru că nu crește porumb.

Am pus a doua jumătate de porumb în pământ înainte de următorul sezon ploios. De data aceasta, porumbul crește. Acum, am o fermă mică pe insulă.

Văd că anotimpurile de pe insulă sunt diferite de Anglia. Anotimpurile nu sunt primăvara, vara, toamna și iarna. Avem două anotimpuri ploioase și două secetoase. Cu aceste informații, acum pot să planific când să pun porumb în pământ.

In English

I don’t move to the fruit valley. But I decide to build a house here.

I visit the valley very often. Step by step, I build a house here. The house is small. I make a double fence around the house. The house is protected like a castle.

Again, I use a ladder when I want to go inside. And inside, I have stairs in one corner of the fence. I use the stairs when I go outside. And I use the ladder when I go inside.

This activity takes the whole August and the beginning of September. But I enjoy it a lot. The fruit valley gives me so much energy. I feel so healthy and strong here.

Sometimes, when I am in the valley at night, I watch the moon and the stars. I think about my wife. I think about my family in England. I know that they see the same moon. They see the same stars. But we can’t be together. I think about my family very often. I wish the best for them.

I also think about all the people who see the moon. I think about the places where they live. I feel connected with them. Sometimes, I feel connected with the whole universe.

I also think about God. I have questions for God. I ask him, “Why am I on this island? Why am I still alive when my friends are all dead?”

I don’t have answers to these questions. But I believe God. I believe that he knows what he is doing.

It is the time when the rainy season starts. The rainy season continues until the middle of October. This is my first year on the island.

When the rains end, I return to my valley house. I see that the fence is all green. New leaves are growing everywhere. This isn’t only beautiful. It is also useful because it is really hard to see the house.

The leaves create shadow. It is very nice to stay here. I want to make a fence from the same wood around my first house too.

When the rainy season is finished, I put my corn in the ground. I have a bad feeling that something bad can happen. I only use a half of the corn. This is a good idea because no corn grows up.

I put the second half of the corn in the ground before the next rainy season. This time, the corn grows up. Now, I have a small farm on the island.

I see that the seasons on the island are different from England. The seasons are not spring, summer, autumn and winter. We have two rainy and two dry seasons. With this information, I can now plan when to put corn in the ground.

de Aldous Huxley

“Minunata lume nouă” este un roman distopic, publicat pentru prima dată în 1932. Romanul este plasat în Statul Mondial, o societate globală unificată în anul 2540 d.Hr. (denumit 632 D.F., „După Ford”, marcând epoca de după introducerea liniei de asamblare de către Henry Ford). Statul Mondial se caracterizează prin tehnologie avansată, stabilitate socială și control strict asupra indivizilor.

Statul Mondial este guvernat de zece Controlori Mondiali, care mențin ordinea și stabilitatea printr-o combinație de inginerie genetică, manipulare psihologică și un medicament omniprezent care induce plăcerea numit soma. Societatea este împărțită în cinci caste. Oamenii sunt condiționați încă de la naștere să își accepte rolurile sociale fără nici o rezistență. Reproducerea naturală este învechită; oamenii sunt creați artificial și condiționați în incubatoarele și centrele de condiționare.

Povestea începe cu un tur al Centrului de incubație și condiționare, introducând cititorul în metodele de control al populației și condiționarea societală. Bernard Marx este prezentat ca un om nemulțumit care se simte inadecvat și pune sub semnul întrebării valorile Statului Mondial. El este atras de Lenina Crowne, care este mai convențională și aderă la normele societale.

Bernard și Lenina vizitează rezervația Savage din New Mexico, unde îl întâlnesc pe John și pe mama lui, Linda. Bernard îi aduce pe John și Linda înapoi la Londra, unde John devine o curiozitate și o senzație datorită trecutului său neobișnuit. Linda, dependentă de soma, moare în cele din urmă din cauza efectelor sale. Introducerea lui John în Statul Mondial evidențiază contrastele puternice dintre emoțiile naturale ale omului și răspunsurile condiționate ale cetățenilor Statului Mondial.

Incapabil să găsească pacea în Statul Mondial, John se izolează într-un far, încercând să se purifice prin practici ascetice. Cu toate acestea, el este descoperit în curând de public, ceea ce duce la o frenezie mediatică. Copleșit de intruziune și de conflictele sale interne, John își ia viața.

Una dintre temele majore este controlul și stabilitatea, unde Statul Mondial acordă prioritate stabilității sociale și controlului asupra libertății individuale, folosind tehnologia, condiționarea și soma pentru a suprima disidența și a menține ordinea. Altă temă descrie care este costul fericirii: romanul pune la îndoială prețul unei societăți fericită și stabilă într-un mod superficial, care explorează pierderea individualității, a libertății și a conexiunilor umane profunde.

“Minunata lume nouă” rămâne o lucrare fundamentală în literatura distopică, adesea în comparație cu cea a lui George Orwell – “1984.” Explorarea sa prevestitoare a temelor precum controlul tehnologic, consumerismul și pierderea individualității continuă să rezoneze cu publicul contemporan. Romanul a inspirat numeroase adaptări și rămâne o piatră de temelie în discuțiile despre potențialele consecințe ale ingineriei tehnologice și sociale necontrolate.

In English:

Brave New World is a dystopian novel by Aldous Huxley, first published in 1932. The novel is set in the World State, a unified global society in the year 2540 AD (referred to as 632 A.F., “After Ford,” marking the era after the introduction of the assembly line by Henry Ford). The World State is characterized by advanced technology, social stability, and strict control over individuals.

The World State is governed by ten World Controllers, who maintain order and stability through a combination of genetic engineering, psychological manipulation, and an omnipresent pleasure-inducing drug called soma. Society is divided into five castes. People are conditioned from birth to accept their societal roles without question. Natural reproduction is obsolete; humans are artificially created and conditioned in Hatcheries and Conditioning Centers.

The story begins with a tour of the Hatchery and Conditioning Centre, introducing the reader to the methods of population control and societal conditioning. Bernard Marx is introduced as a discontented Alpha who feels inadequate and questions the values of the World State. He is attracted to Lenina Crowne, who is more conventional and adheres to societal norms.

Bernard and Lenina visit the Savage Reservation in New Mexico, where they encounter John and his mother, Linda. Bernard brings John and Linda back to London, where John becomes a curiosity and sensation due to his unusual background. Linda, addicted to soma, eventually dies from its effects. John’s introduction to the World State highlights the stark contrasts between natural human emotions and the conditioned responses of World State citizens.

Unable to find peace in the World State, John isolates himself in a lighthouse, attempting to purify himself through ascetic practices. However, he is soon discovered by the public, leading to a media frenzy. Overwhelmed by the intrusion and his internal conflicts, John takes his own life.

One of the major themes is control and stability, where the World State prioritizes social stability and control over individual freedom, using technology, conditioning, and soma to suppress dissent and maintain order. Another theme describes the cost of happiness: the novel questions the price of a superficially happy and stable society, exploring the loss of individuality, freedom, and deep human connections.

Brave New World remains a seminal work in dystopian literature, frequently compared to George Orwell’s 1984. Its prescient exploration of themes like technological control, consumerism, and the loss of individuality continues to resonate with contemporary audiences. The novel has inspired numerous adaptations and remains a cornerstone in discussions about the potential consequences of unchecked technological and social engineering.