Month: July 2024

de Daniel Defoe

Când ajung la urma lăsată de picior văd că urma este mult mai mare decât piciorul meu. Este imposibil să fie de la piciorul meu.

Mi-e frică din nou. Încep să intru în panică. Vreau să-mi distrug câmpurile de porumb. Vreau să-mi distrug casa din vale. Trebuie să-mi ascund activitatea pe insulă.

Mi-e atât de frică că nu pot dormi toată noaptea. În sfârșit dorm puțin dimineața.

Capul meu este limpede când mă trezesc. Acum, nu este atât de ciudat că oamenii trăiesc pe insulele din jur. Mă gândesc: „Poate că aceasta este prima lor vizită aici. Poate că această insulă nu este interesantă pentru ei. Poate că este și ultima lor vizită aici.”

Mă simt mai bine după aceste gânduri. Dar vreau să fac ceva pentru protecția mea dacă oamenii vin din nou.

În luna următoare, îmi mai fac un gard în jurul casei. Fac găuri în gard. Prin aceste găuri, pot trage cu ușurință cu pistoalele dacă sunt atacat.

Acum, am o casă care este foarte bine protejată. Nimeni nu se poate apropia ușor de mine.

Îmi fac griji și pentru caprele mele. Împart caprele în două grupuri. Am construit un gard mai mic într-o altă parte a insulei. Am pus acolo un grup de capre. Îmi ia mult timp, dar animalele mele sunt în siguranță.

După șaisprezece ani petrecuți pe insulă, se întâmplă ceva foarte trist. Câinele meu moare. Plâng trei zile. Este cea mai proastă zi a mea pe insulă.

Din fericire, am caprele mele. Mă duc la ele și le spun cât de trist sunt. Ele nu înțeleg cuvintele mele, dar simt că mă înțeleg. Ele îmi simt emoțiile. Sunt neobișnuit de calme și liniștite.

Sunt acum doi ani de la urma de picior de pe plajă. Într-o zi, când mă plimb pe plajă, cred că văd o canoe departe în mare. Nu sunt sigur, așa că continui să merg.

Apoi văd un lucru care mă șochează. Plaja este plină de părți ale corpului uman. Capete, mâini, picioare, degete și dinți sunt peste tot. Există un loc negru ca după un foc.

Sunt supărat, dar și speriat. Nu pot să mă uit la această scenă îngrozitoare mult timp. Am o senzație îngrozitoare în stomac. Mă întorc acasă și mă gândesc ce să fac.

Acum, nu pot să ies în larg cu canoea mea. Nu am nicio șansă împotriva unui grup de canibali în larg. De asemenea, nu pot folosi arme pentru că sunetul unei arme este foarte puternic. Dar am mereu arme cu mine pentru protecție.

Cred că poate în viitor voi omorâ niște canibali. Și îi pot salva pe prizonieri.

Caut un loc lângă plajă unde să mă pot ascunde și să mă pregătesc pentru atac.

Atunci îmi schimb părerea. Cred că nu e bine să te lupți cu canibalii.

Nu-i cunosc pe acești oameni. Ei nu mă atacă. Poate că nu e bine să-i ataci.

În cele din urmă, opresc pregătirile pentru atac. Mă hotărăsc să-i atac doar dacă ei mă atacă mai întâi pe mine.

In English:

When I come to the mark of the foot, I see that the mark is much bigger than my foot. It’s impossible that it’s my foot.

I’m scared again. I start to panic. I want to destroy my corn fields. I want to destroy my valley house. I need to hide my activity on the island.

I’m so afraid that I can’t sleep the whole night. Finally I sleep a little in the morning.

My head is clear when I wake up. Now, it isn’t so strange that people live on the islands around. I think, “Maybe this is their first visit here. Maybe this island is not interesting for them. Maybe it’s also their last visit here.”

I feel better after these thoughts. But I want to do something for my protection if the people come again.

During the following month, I make another fence around my house. I make holes in the fence. Through these holes, I can easily shoot from guns if I’m attacked.

Now, I have a house which is very well protected. Nobody can come easily near me.

I also worry about my goats. I divide the goats in two groups. I built a smaller fence in another part of the island. I put one group of the goats there. It takes me a lot of time, but my animals are safe.

After sixteen years on the island, something very sad happens. My dog dies. I cry for three days. It’s my worst day on the island.

Fortunately, I have my goats. I go to them and I tell them how sad I am. They don’t understand my words but I feel that they understand me. They feel my emotions. They are unusually calm and quiet.

It’s now two years after the foot in the sand on the beach. One day, when I’m walking on the beach, I think that I see a canoe far in the sea. I’m not sure, so I continue to walk.

Then I see a thing which shocks me. The beach is full of parts of human bodies. Heads, hands, feet, fingers and teeth are everywhere. There is a black place after a fire.

I’m angry but also scared. I can’t look at this horrible scene for a long time. I have a horrible feeling in my stomach. I go back home and I think about what to do.

Now, I can’t go out to sea with my canoe. I have no chance against a group of cannibals in the open sea. I also can’t use guns because the sound of a gun is very loud. But I always have guns with me for protection.

I think that maybe in the future, I can kill some cannibals. And I can save their prisoners.

I look for a place near the beach where I can hide and prepare for the attack.

Then I change my opinion. I think that it’s not good to fight the cannibals.

I don’t know these people. They don’t attack me. Maybe it isn’t good to attack them.

Finally, I stop the preparations for the attack. I decide to attack them only if they attack me first.

“Povestirea cameristei” este un roman distopic al autoarei canadiane Margaret Atwood, publicat pentru prima dată în 1985. Povestea este plasată într-o societate totalitară din viitorul apropiat numită Republica Gilead, care a înlocuit Statele Unite. Acest regim este întemeiat pe subjugarea femeilor, care sunt clasificate în roluri rigide, cu protagonista, Offred, servind ca și cameristă însărcinată cu nașterea copiilor pentru clasa conducătoare.

Republica Gilead este o societate teocratică și totalitară care a apărut ca răspuns la degradarea severă a mediului și la o scădere a natalității. În acest regim, drepturile femeilor sunt în întregime violate și sunt împărțite în clase sociale, cele fertile fiind desemnate ca fiind Cameriste. Cameristele, femei tinere, considerate fertile pînă la proba contrarie, a căror obligație este de a se lăsa pătrunse (sau „fertilizate“, cum se exprimă naratoarea) de acei Comandanți ale căror soții sunt sterpe și, prin aceasta, de a contribui la creșterea natalității.

Naratoarea, și totodată eroina din “Povestirea cameristei”, se numește Offred, ceea ce înseamnă că este (în) proprietatea unui Comandant pe care îl cheamă Fred. Înainte de ascensiunea Gileadului, Offred a trăit o viață normală alături de soțul ei, Luke, și de fiica lor. Societatea era relativ liberă, deși se confrunta tot mai mult cu probleme de mediu și sociale. Pe măsură ce Gilead a preluat puterea, femeile au fost sistematic deposedate de drepturile lor, ceea ce a dus la separarea lui Offred de familia ei și la reeducarea la Centrul Roșu.

Cameristele sunt apreciate doar pentru fertilitatea lor și sunt nevoite să conceapă copii pentru cuplurile de elită care nu pot avea ai lor. Offred trăiește sub supravegherea strictă a Ochilor (poliția secretă) și se confruntă cu pedepse severe pentru orice neascultare.

În ciuda riscurilor, Offred formează o relație clandestină cu Nick, șoferul Comandantului. Nick oferă o conexiune emoțională și intimitate fizică, care altfel îi sunt interzise. Întâlnirile ilicite ale lui Offred cu Nick oferă un scurt răgaz din viața ei apăsătoare.

Comandantul începe s-o cheme pe Offred în biroul său pentru întâlniri private, ceea ce este interzis. El o implică în conversații diverse, joacă Scrabble cu ea și îi permite să citească reviste vechi – luxuri refuzate femeilor din Gilead. Aceste întâlniri o fac pe Offred să pună la îndoială poziția ei și motivele Comandantului. Astfel, Offred află despre un grup secret de rezistență numit Mayday, care lucrează pentru a submina Gilead din interior.

Pe măsură ce regimul își mărește controlul, Ochii vin s-o aresteze pe Offred. Nu este clar dacă sunt acolo pentru a o pedepsi sau pentru a o salva. Nick îi spune să aibă încredere în ei și că fac parte din rezistență. Offred este luată, lăsându-i soarta incertă.

“Povestirea cameristei” a avut un impact profund asupra literaturii și culturii populare, generând numeroase adaptări, inclusiv un serial de televiziune de succes. Explorarea sa de teme precum autoritarismul, opresiunea de gen și rezistența rămâne relevantă, făcându-l o lucrare puternică și de durată de ficțiune distopică. Romanul continuă să fie studiat și discutat pentru portretizarea înfricoșătoare a unei societăți lipsite de libertăți personale și avertizarea împotriva pericolelor ideologiilor extreme.

In English:

The Handmaid’s Tale is a dystopian novel by Canadian author Margaret Atwood, first published in 1985. The story is set in a near-future totalitarian society called the Republic of Gilead, which has replaced the United States. This regime is founded on the subjugation of women, who are categorized into rigid roles, with the protagonist, Offred, serving as a Handmaid tasked with bearing children for the ruling class.

The Republic of Gilead is a theocratic and totalitarian society that has arisen in response to severe environmental degradation and a plummeting birthrate. In this regime, women’s rights are entirely stripped away, and they are divided into classes, with the fertile ones designated as Handmaids. The handmaids, young women, considered fertile until proven otherwise, whose obligation is to allow themselves to be penetrated (or “fertilized”, as the narrator expresses it) by those Commanders whose wives are barren, and thereby contribute to the growth of birth.

The narrator, and also the heroine of “The Handmaid’s Tale”, is called Offred, which means that she is (in) the possession of a Commander named Fred. Before the rise of Gilead, Offred lived a normal life with her husband, Luke, and their daughter. Society was relatively free, though increasingly faced with environmental and social issues. As Gilead took power, women were systematically stripped of their rights, leading to Offred’s separation from her family and re-education at the Red Center.

Handmaids are valued solely for their fertility and are forced to conceive children for elite couples who cannot have their own. Offred lives under the strict watch of the Eyes (secret police) and faces severe punishment for any disobedience.

Despite the risks, Offred forms a clandestine relationship with Nick, the Commander’s chauffeur. Nick provides a semblance of emotional connection and physical intimacy, which are otherwise forbidden to her. Offred’s illicit meetings with Nick offer a brief respite from her oppressive life.

The Commander begins to summon Offred to his study for private meetings, which is forbidden. He engages her in conversations, plays Scrabble with her, and allows her to read old magazines—luxuries denied to women in Gilead. These meetings make Offred question her position and the Commander’s motives. Thus, Offred learns of a secret resistance group called Mayday, which is working to undermine Gilead from within.

As the regime tightens its grip, the Eyes come to arrest Offred. It is unclear whether they are there to punish her or rescue her. Nick tells her to trust them and that they are part of the resistance. Offred is taken away, leaving her fate uncertain.

The Handmaid’s Tale has had a profound impact on literature and popular culture, spawning numerous adaptations, including a successful television series. Its exploration of themes like authoritarianism, gender oppression, and resistance remains relevant, making it a powerful and enduring work of dystopian fiction. The novel continues to be studied and discussed for its chilling portrayal of a society stripped of personal freedoms and its warning against the dangers of extreme ideologies.

de Daniel Defoe

Sunt unsprezece ani de la prima mea zi pe insulă. Într-o zi, văd că nu am mult praf de pușcă. Încep să mă îngrijorez. Am nevoie de praf de pușcă dacă vreau să vânez animale.

Prima mea capră este foarte bătrână. Vreau carne, dar nu am inima să o omor. Într-o zi, moare de moarte naturală.

Cu din ce în ce mai puțin praf de pușcă, trebuie să găsesc o altă modalitate de a obține carne.

Mă hotărăsc să fac o capcană. Nu am succes la început. Dar apoi prind trei capre tinere. Sunt un mascul si doua femele. Le iau acasă cu mine.

Țin caprele într-o zonă mică. Fac un gard în jurul zonei. Dar zona este prea mică pentru trei capre. Așa că le fac un gard în jurul unei zone mai mari.

Îmi ia trei luni să construiesc acest gard. Dar zona este foarte frumoasă. Există multă iarbă și apă pentru ele.

După ceva timp, tinerele capre sunt calme. În curând mănâncă din mâna mea.

În doi ani, am douăsprezece capre în gardul meu. Și în trei ani, am mai mult de douăzeci de capre.

Am mult lapte și carne datorită acestui lucru. Experimentez puțin și, după ceva timp, reușesc să fac brânză și unt.

Masa mea este plină acum și am o mulțime de animale în jurul meu. Am câinele meu bătrân, caprele și papagalul. Singurul lucru care încă îmi lipsește este cineva pentru o conversație.

Într-o zi, mă duc în partea de mare unde este curentul puternic. Pe drum, mă gândesc cât de ciudat arăt.

Am o pălărie mare, o jachetă scurtă și pantaloni scurti. Toate sunt făcute din piele de animal. Nu am șosete sau pantofi, dar îmi pun niște piei de capră în jurul picioarelor. Am două curele. O centură este pentru pistol și cuțit, iar o centură pentru praful de pușcă.

Mai port un coș în spate și o umbrelă deasupra capului. Barba mea este foarte lungă. Văd că după unsprezece ani petrecuți pe insulă nu arăt ca un englez. Sunt o persoană diferită.

Într-o zi, mă plimb pe plajă. Mă duc să-mi verific canoea. Apoi văd ceva surprinzător. Văd semnul unui picior de om pe nisip.

Mă uit în jur, dar nu văd pe nimeni. Sunt speriat. Fug înapoi la casa mea. Sunt atât de speriat că este greu să dorm noaptea.

Apoi, mă gândesc: „Poate că totul este doar imaginația mea. Sau poate este semnul propriului meu picior și este stupid să fiu speriat.”

După acest gând, mă simt mai bine. Plec de acasă. Mă duc să mă uit din nou la semn.

In English:

It is eleven years after my first day on the island. One day, I see that I don’t have much gunpowder. It starts to worry me. I need gunpowder if I want to hunt animals.

My first goat is very old. I want meat but I don’t have the heart to kill her. One day, she dies a natural death.

With less and less gunpowder, I have to find another way how to get meat.

I decide to make a trap. I am not successful at the beginning. But then I catch three young goats. They are one male and two females. I take them home with me.

I keep the goats inside a small area. I make a fence around the area. But the area is too small for three goats. So I make a fence for them around a bigger area.

It takes me three months to build this fence. But the area is very nice. There is a lot of grass and water for them.

After some time, the young goats are very calm. Soon they eat from my hand.

In two years, I have twelve goats inside my fence. And in three years, I have more than twenty goats.

I have a lot of milk and meat thanks to this. I experiment a little, and after some time I am able to make cheese and butter.

My table is full now and I have a lot of animals around me. I have my old dog, goats and my parrot. The only thing which I still miss is somebody for a conversation.

One day, I go to the part of the sea where the strong current is. On the way there, I think about how strange I look.

I have a big hat, a short jacket and short trousers. They are all made from animal skin. I don’t have socks or shoes but I put some goat skins around my feet. I have two belts. One belt is for the gun and knife, and one belt for the gunpowder.

I also carry a basket on my back and an umbrella above my head. My beard is very long. I see that after eleven years on the island I don’t look like an Englishman. I am a different person.

One day, I am walking on the beach. I am going to check my canoe. Then I see something surprising. I see a mark of a human foot on the sand.

I look around but I see nobody. I am scared. I run back to my house. I am so scared that it is difficult to sleep at night.

Then, I think, “Maybe it is all only my imagination. Or maybe it is the mark of my own foot and it is stupid to be scared.”

After this thought, I feel better. I leave my house. And I go look at the mark again.

de Jenny Han

“Vara în care am devenit frumoasă” este un roman pentru tineri, publicat pentru prima dată în 2009. Este prima carte dintr-o trilogie care urmărește viața lui Isabel „Belly” și verile ei la casa de pe plajă din Cousins ​​Beach, unde își petrece timp cu familia ei și familia Fisher. Povestea explorează teme de creștere, prima dragoste și complexitatea relațiilor.

În fiecare vară, Belly, mama ei, Laurel și fratele ei Steven merg la Cousins ​​Beach pentru a sta cu Susannah Fisher și fiii ei, Conrad și Jeremiah. Aceste veri sunt mometul cel mai așteptat al anului lui Belly, pline de ieșiri pe plajă, focuri de tabără și prezența permanentă a fraților Fisher.

În această vară, Belly are aproape 16 ani și se simte diferit. Ea a crescut și începe să fie remarcată într-un mod nou de băieți, inclusiv de Conrad și Jeremiah. Băieții, care au văzut-o mereu ca pe o soră mai mică, încep să o vadă într-o altă lumină, adăugând complexitate relațiilor lor.

Belly a fost îndrăgostită de Conrad de când își amintește, dar el a fost întotdeauna îndepărtat și aparent neinteresat. În această vară, Conrad este mai capricios ca niciodată, se ocupă de propriile probleme pe care le ține pentru el. În ciuda acestui fapt, Belly încă nutrește sentimente pentru el, sperând că în sfârșit o va observa.

Dinamica de la casa de pe plajă devine tensionată pe măsură ce Belly își navighează sentimentele atât pentru Conrad, cât și pentru Jeremiah. Jeremiah, care a fost întotdeauna un bun prieten cu Belly, începe să manifeste un interes romantic pentru ea. Belly este sfâșiată între îndrăgostirea ei de mult timp pentru Conrad și sentimentele noi și incitante pe care le are pentru Jeremiah.

Sentimentele romantice ale lui Belly ajung la apogeu când se trezește prinsă între Conrad și Jeremiah. Ea trăiește emoțiile și durerile de inimă ale primei iubiri, învățând despre ea însăși și despre persoanele de care îi pasă în acest proces. Romanul se termină cu tensiuni nerezolvate, pregătind scena pentru cărțile ulterioare din trilogie.

In English:

The Summer I Turned Pretty is a young adult novel by Jenny Han, first published in 2009. It is the first book in a trilogy that follows the life of Isabel “Belly” Conklin and her summers at the beach house in Cousins Beach, where she spends time with her family and the Fisher family. The story explores themes of growing up, first love, and the complexities of relationships.

Every summer, Belly, her mother Laurel, and her brother Steven go to Cousins Beach to stay with Susannah Fisher and her sons, Conrad and Jeremiah. These summers are the highlight of Belly’s year, filled with beach outings, bonfires, and the enduring presence of the Fisher boys.

This particular summer, Belly is 15 going on 16, and she feels different. She has grown up and is starting to be noticed in a new way by boys, including Conrad and Jeremiah. The boys, who have always seen her as a little sister, begin to see her in a different light, adding complexity to their relationships.

Belly has had a crush on Conrad for as long as she can remember, but he has always been aloof and seemingly uninterested. This summer, Conrad is moodier than ever, dealing with his own issues that he keeps to himself. Despite this, Belly still harbors feelings for him, hoping he will finally notice her.

The dynamics at the beach house become strained as Belly navigates her feelings for both Conrad and Jeremiah. Jeremiah, who has always been a good friend to Belly, starts to show romantic interest in her. Belly is torn between her longstanding crush on Conrad and the new, exciting feelings she has for Jeremiah.

Belly’s romantic feelings come to a head as she finds herself caught between Conrad and Jeremiah. She experiences the thrills and heartaches of first love, learning about herself and the people she cares about in the process. The novel ends with unresolved tensions and emotional cliffhangers, setting the stage for the subsequent books in the trilogy.