Month: September 2024

de Ken Kesey

“Zbor deasupra unui cuib de cuci” este un roman publicat în 1962, care examinează dinamica dintre putere și control într-o instituție de boli mintale, simbolizând forțele societale mai largi ale conformității și opresiunii.

Povestea este plasată într-o instituție cu bolnavi mintali din Oregon, cu Bromden ca narator. Bromden se preface a fi surd și mut, ceea ce îi permite să audă și să observe tot ce se întâmplă în secție fără ca nimeni să știe. El descrie secția ca fiind condusă de asistenta medicală Ratched, o figură rece și controlantă, care folosește rușinea, frica și manipularea pentru a-i menține pe pacienți docili și complianți. Instituția, așa cum o vede Bromden, face parte dintr-o forță opresivă mai mare pe care o numește „Combinatul”, care reprezintă controlul societății asupra indivizilor.

McMurphy este transferat în secție după ce a fost condamnat pentru agresiune. El simulează o boală mintală pentru a evita munca grea la ferma din închisoare, crezând că viața în instituție va fi mai ușoară. Din momentul în care sosește McMurphy, personalitatea lui sfidătoare și plină de viață se ciocnește de controlul rigid și autoritar al asistentei Ratched.

Conflictul central al romanului este lupta pentru putere dintre McMurphy și asistenta medicală Ratched. McMurphy realizează rapid că secția este condusă ca o dictatură, asistenta Ratched folosind ședințe de terapie de grup pentru a umili pacienții și a le distruge spiritele. McMurphy pariază cu ceilalți pacienți că o poate face pe asistenta Ratched să-și piardă calmul și începe să se implice în acte de rebeliune, de la încălcarea unor reguli minore până la organizarea unui vot pentru a putea urmări campionatul de baseball la televizor. Asistenta Ratched, totuși, își întărește controlul și manipulează situația pentru a-și afirma dominația.

Romanul se termină într-o notă dulce-amăruie: McMurphy, sacrificându-și libertatea, îi dă lui Bromden și celorlalți pacienți puterea de a-și contesta opresiunea. Evadarea lui Bromden reprezintă posibilitatea recuperării individualității și autonomiei, chiar și în fața unui control copleșitor.

“Zbor deasupra unui cuib de cuci” a devenit un clasic al literaturii americane, cunoscut pentru critica sa la adresa puterii instituționale și pentru celebrarea individualității. Romanul a fost adaptat într-un film de succes în 1975 regizat de Milos Forman, care a câștigat cinci premii Oscar, inclusiv “Cel mai bun film” și “Cel mai bun actor” pentru interpretarea lui Jack Nicholson a lui McMurphy. Romanul și filmul continuă să fie privite ca analize puternice ale spiritului uman și ale controlului instituțional.

in English:

One Flew Over the Cuckoo’s Nest is a 1962 novel by Ken Kesey that examines the dynamics of power and control within a mental institution, symbolizing broader societal forces of conformity and oppression.

The story is set in a mental institution in Oregon, with Chief Bromden as the narrator. Bromden pretends to be deaf and mute, which allows him to hear and observe everything that happens in the ward without anyone knowing. He describes the ward as being ruled by Nurse Ratched, a cold, controlling figure who uses shame, fear, and manipulation to keep the patients docile and compliant. The institution, as Bromden sees it, is part of a larger oppressive force he calls “The Combine,” which represents societal control over individuals.

McMurphy is transferred to the ward after being convicted of assault and battery. He fakes mental illness to avoid hard labor at the prison work farm, thinking life in the institution will be easier. From the moment McMurphy arrives, his defiant, lively personality clashes with Nurse Ratched’s rigid, authoritarian control.

The central conflict of the novel is the power struggle between McMurphy and Nurse Ratched. McMurphy quickly realizes that the ward is run like a dictatorship, with Nurse Ratched using group therapy sessions to humiliate patients and break their spirits. McMurphy bets the other patients that he can make Nurse Ratched lose her composure and begins engaging in acts of rebellion, from breaking minor rules to organizing a vote to watch the World Series on TV. Nurse Ratched, however, tightens her control and manipulates the situation to assert her dominance.

The novel ends on a bittersweet note: McMurphy, in sacrificing his freedom, gives Chief Bromden and the other patients the strength to challenge their oppression. Chief Bromden’s escape represents the possibility of reclaiming individuality and autonomy, even in the face of overwhelming control.

One Flew Over the Cuckoo’s Nest has become a classic of American literature, known for its critique of institutional power and its celebration of individuality. The novel was adapted into a successful 1975 film directed by Milos Forman, which won five Academy Awards, including Best Picture and Best Actor for Jack Nicholson’s portrayal of McMurphy. The novel and film both continue to be regarded as powerful examinations of the human spirit and institutional control.

de Daniel Defoe

Prizonierul fuge direct către copacul meu. Dar el nu mă vede. Eu nu mă mișc.

Apoi aleargă în jurul meu. Sunt încă în spatele copacului.

Când primul canibal aleargă către mine, sar din spatele copacului. El este șocat. Îl împușc. Al doilea canibal vede asta. Încearcă să tragă o săgeată în mine. Trebuie să-l împușc și pe el.

Prizonierul se oprește când aude pistolul. Se întoarce. El este speriat.

Îi zâmbesc. Îi arăt că este în regulă să se apropie. El vine la mine. El se pune în genunchi. El pune capul pe pământ. Apoi îmi ia piciorul. Îmi pune piciorul pe capul lui. Îi arăt că poate să se ridice.

Se ridică. Se uită la canibalii morți. El merge la trupurile lor. Se uită la găurile din corpurile lor. Probabil că nu poate înțelege de ce canibalii sunt morți. Este de necrezut pentru el.

El ia săgețile de la morți. Luăm trupurile canibalilor. Ascundem cadavrele în pădurea din apropiere. Apoi mergem mai adânc în pădure.

Îl duc pe bărbat în peștera mea. Peștera este secretul meu. Nimeni nu ne poate găsi acolo. Îi dau pâine, carne și puțină apă. Este foarte obosit. Doarme imediat.

Am ocazia să mă uit la el. Văd că este tânăr, zvelt, dar foarte puternic. Cred că are vreo 25 de ani. Are părul lung și negru, pielea închisă la culoare și o față plăcută.

Îl las să doarmă și ies afară. Stau lângă peșteră. Mă uit la spațiul din jurul peșterii. Niște canibali pot veni să ne caute. Dar ei nu vin.

Trei ore mai târziu, bărbatul iese din peșteră. Îmi arată cât de fericit este că este viu și în siguranță.

Vorbesc cu el. Îi dau un nume. Numele lui este Vineri pentru că azi este vineri. Îi spun numele meu și îl învăț „da” și „nu”.

Stăm noaptea în peșteră. A doua zi, mergem pe vârful dealului. Văd prin telescop că canoele au dispărut. Suntem singuri pe insulă.

Mergem cu grijă la plajă. Mai întâi, mergem la locul cu cadavrele canibalilor morți.

Când le găsim, Vineri vrea să le mănânce. Sunt supărat. Îi arăt lui Vineri că nu este bine să le mănânci. Așa înțeleg că Vineri este și el un canibal.

Îngropăm canibalii. Apoi mergem la plajă. Ceea ce vedem este oribil. Pe nisip sunt oase umane. Nisipul este roșu de sânge.

Colectăm toate părțile corpului. Pregătim un foc mare. Vreau să ard părțile corpului în foc.

Mergem la mine acasă. Fac un mic cort pentru Vineri. Cortul este între cele două garduri care sunt în jurul casei mele.

Mi-e puțin frică. Nu știu dacă Vineri mă poate răni.

După ceva timp, văd că nu trebuie să mă sperii. Vineri este un om foarte bun. El este ca un fiu. Și sunt ca un tată pentru el. În multe situații mai târziu, îmi arată că vrea să-și dea viața pentru mine.

Sunt foarte fericit că îl am pe Vineri pe insulă. Încep să-l învăț. Îl învăț ce trebuie să știe despre viața unui european.

În primul rând, îl învăț câteva cuvinte noi. Încep cu salut, ciau, pa, mulțumesc. Nu este ușor la început. Dar am răbdare. Sunt fericit că pot vorbi cu cineva.

in English:

The prisoner is running directly to my tree. But he doesn’t see me. I don’t move.

Then he runs around me. I’m still behind the tree.

When the first cannibal runs close to me, I jump from behind the tree. He is shocked. I shoot him. The second cannibal sees this. He tries to shoot an arrow at me. I have to shoot him too.

The prisoner stops when he hears the gun. He turns. He is scared.

I smile at him. I show him that it’s OK to come closer. He comes to me. He goes down to his knees. He puts his head on the ground. Then he takes my foot. He puts my foot on his head. I show him that he can stand up.

He stands up. He looks at the dead cannibals. He goes to their bodies. He looks at the holes in their bodies. He probably can’t understand why the canniblas are dead. It’s unbelievable for him.

He takes the arrows from the dead men. We take the bodies of the cannibals. We hide the bodies in the forest near. Then we go to the deeper forest.

I take the man to my cave. The cave is my secret. Nobody can find us there. I give him bread, meat and some water. He is very tired. He sleeps immediately.

I have an opportunity to look at him. I see that he is young, slim but very strong. I think that he is about 25 years old. He has long black hair, dark skin and a pleasant face.

I let him sleep and I go outside. I sit near the cave. And I watch the space around the cave. Some canniblas can come and look for us. But they don’t come.

Three hours later, the man comes out of the cave. He shows me how happy he is that he is alive and safe.

I speak to him. I give him a name. His name is Friday because it’s Friday today. I tell him my name and I teach him “yes” and “no”.

We stay in the cave at night. The next day, we go on top of the hill. I see through my telescope that the canoes are gone. We are alone on the island.

We go carefully to the beach. First, we go to the place with the bodies of the dead cannibals.

When we find them, Friday wants to eat them. I’m angry. I show to Friday that it’s not good to eat them. Here I understand that Friday is also a cannibal.

We bury the cannibals. Then we walk to the beach. What we see is horrible. There are human bones on the sand. The sand is red with blood.

We collect all the body parts. We prepare a big fire. I want to burn the body parts in the fire.

We go to my house. I make a little tent for Friday. The tent is between the two fences which are around my house.

I’m a little scared. I don’t know if Friday can hurt me.

After some time, I see that I don’t have to be scared. Friday is a very good man. He is like a son. And I’m like a father for him. In many situations later, he shows me that he wants to give his life for me.

I’m very happy that I have Friday on the island. I begin to teach him. I teach him what he needs to know about life like an European.

First, I teach him some new words. I start with hi, hello, bye, thank you. It isn’t easy at the beginning. But I’m patient. I’m happy that I can speak to somebody.

“Istoria secretă” este un roman de Donna Tartt, publicat pentru prima dată în 1992. Cartea este un thriller întunecat, psihologic, care explorează teme de frumusețe, moralitate și consecințele trăirii într-o lume desprinsă de realitatea convențională. Amplasată într-un colegiu de elită din Vermont, povestea urmărește un grup de șase studenți a căror obsesie pentru cultura greacă antică îi conduce pe o cale periculoasă a crimei și trădării.

Povestea este narată de Richard Papen, care se gândește la timpul petrecut la Hampden College, o școală mică de arte liberale din Vermont. Richard, originar din California, se transferă la Hampden și devine fascinat de un grup mic și exclusivist de studenți care studiază greaca veche sub îndrumarea misteriosului profesor Julian Morrow. Acești studenți sunt dotați din punct de vedere intelectual și trăiesc detașați de restul comunității universitare.

Richard reușește să intre în clasa de greacă, unde se împrietenește cu Henry, Bunny, Camilla, Charles și Francis. Grupul este extrem de secretos și exclusivist, mândrindu-se cu cunoștințele lor despre literatura și filozofia clasică. Henry, liderul neoficial, este deosebit de captivat de ideea de a trăi conform idealurilor grecilor antici, inclusiv căutarea frumuseții, a cunoașterii și a unui fel de libertate morală care transcende etica convențională.

Sub influența lui Henry, grupul decide să facă o Bacanală, un ritual din cultura greacă antică menit să inducă o stare de nebunie divină. Ritualul sfârșește groaznic de rău, ducând la moartea accidentală a unui fermier local. Acest eveniment este un punct de cotitură în roman, deoarece leagă grupul într-o plasă plină de secrete și vinovăție.

Bunny, care nu a făcut parte din Bacanală, începe să bănuiască ce s-a întâmplat și șantajează subtil grupul. Comportamentul și cerințele sale din ce în ce mai neregulate împing grupul până la un punct de criză. De teamă că Bunny le va dezvălui secretul, Henry decide că Bunny trebuie eliminat.

Grupul conspiră să-l ucidă pe Bunny împingându-l de pe o stâncă în timpul unei drumeții. Crima este înfățișată ca fiind îngrozitoare și inevitabilă, având în vedere căderea grupului în ambiguitate morală. Moartea lui Bunny este considerată un accident, dar vinovăția grupului începe să-i roadă din interior.

Romanul se termină cu Richard reflectând asupra consecințelor evenimentelor. A absolvit Colegiul Hampden, dar a rămas cu un sentiment profund de pierdere și dezamăgire. Membrii supraviețuitori ai grupului merg pe drumuri separate, cu toții afectați iremediabil de evenimente. Richard este lăsat să se gândească la alura și pericolul elitismului intelectual și detașării morale care i-au condus pe toți pe o cale atât de întunecată.

Romanul explorează ideea de a trăi dincolo de granițele morale tradiționale, arătând modul în care urmărirea idealurilor intelectuale și estetice poate duce la decăderea morală și la corupție. El critică pericolele elitismului intelectual, arătând cum un sentiment de superioritate poate duce la un comportament distructiv.

In English:

The Secret History is a novel by Donna Tartt, first published in 1992. The book is a dark, psychological thriller that explores themes of beauty, morality, and the consequences of living in a world detached from conventional reality. Set in an elite college in Vermont, the story follows a group of six students whose obsession with ancient Greek culture leads them down a dangerous path of murder and betrayal.

The story is narrated by Richard Papen, who looks back on his time at Hampden College, a small liberal arts school in Vermont. Richard, originally from a modest background in California, transfers to Hampden and becomes fascinated with a small, exclusive group of students who study ancient Greek under the guidance of the mysterious professor Julian Morrow. These students are intellectually gifted and live a life of privilege and isolation, detached from the rest of the college community.

Richard manages to gain entry into the Greek class, where he befriends Henry, Bunny, Camilla, Charles, and Francis. The group is highly secretive and exclusive, priding themselves on their knowledge of classical literature and philosophy. Henry, the unofficial leader, is particularly captivated by the idea of living according to the ideals of the ancient Greeks, including the pursuit of beauty, knowledge, and a kind of moral freedom that transcends conventional ethics.

Under Henry’s influence, the group decides to attempt a Bacchanal, a ritual from ancient Greek culture meant to induce a state of divine madness. The ritual goes horribly wrong, leading to the accidental death of a local farmer. This event is a turning point in the novel, as it binds the group together in a web of secrecy and guilt.

Bunny, who was not part of the Bacchanal, begins to suspect what happened and subtly blackmails the group. His increasingly erratic behavior and demands push the group to the breaking point. Fearing that Bunny will expose their secret, Henry decides that Bunny must be eliminated.

The group conspires to murder Bunny by pushing him off a cliff during a hike. The murder is portrayed as both horrific and inevitable, given the group’s descent into moral ambiguity. Bunny’s death is ruled an accident, but the group’s guilt begins to unravel them from within.

The novel ends with Richard reflecting on the aftermath of the events. He graduates from Hampden College but is left with a deep sense of loss and disillusionment. The surviving members of the group go their separate ways, all of them irreparably damaged by the events. Richard is left to ponder the allure and danger of the intellectual elitism and moral detachment that led them all down such a dark path.

The novel explores the idea of living beyond traditional moral boundaries, showing how the pursuit of intellectual and aesthetic ideals can lead to moral decay and corruption. It critiques the dangers of intellectual elitism, showing how a sense of superiority can lead to destructive behavior.