Month: March 2025

de Daphne du Maurier

Publicat în 1938, Rebecca este un roman gotic care îmbină misterul, romantismul și suspansul psihologic. Povestea este spusă din perspectiva unei tinere fără nume, care devine a doua soție a lui Maxim de Winter, un văduv bogat. Ea se trezește trăind în umbra Rebeccăi, prima soție a lui Maxim, a cărei prezență încă bântuie marea lor moșie, Manderley.

Romanul începe în Monte Carlo, unde tânăra îl întâlnește pe Maxim de Winter. Maxim este un englez bogat a cărui soție frumoasă și elegantă, Rebecca, s-a înecat tragic anul precedent. În ciuda diferențelor de vârstă și statut, Maxim o cere rapid în căsătorie, iar tânăra acceptă.

După luna de miere, tânăra ajunge la Manderley, marea moșie a lui Maxim din Anglia. Se simte imediat copleșită de dimensiunea, frumusețea și prezența constantă a memoriei Rebeccăi.

Doamna Danvers, menajera, este rece și manipulatoare. Îi amintește constant tinerei de superioritatea Rebeccăi, făcând-o să se simtă nepoftită și nesemnificativă. Ea chiar o duce pe tânără în vechiul dormitor al Rebeccăi, păstrat exact așa cum era, și încearcă să o convingă să se sinucidă.

Nesiguranța tinerei se adâncește atunci când aude povești despre frumusețea, inteligența și grația socială a Rebeccăi. Ea începe să creadă că Maxim este încă îndrăgostit de regretata lui soție și că nu se va ridica niciodată la nivelul predecesoarei ei.

Într-un moment șocant, Maxim îi mărturisește tinerei că nu a iubit-o niciodată pe Rebecca – de fapt, o ura. Nu era soția perfectă pe care toată lumea o credea că este. În schimb, ea a fost nemiloasă, manipulatoare și infidelă, angajându-se în numeroase aventuri amoroase și etalându-le în fața lui Maxim.

Când Maxim și tânăra se întorc acasă văd că Manderley este în flăcări. Doamna Danvers, condusă de obsesia ei pentru Rebecca, a dat foc moșiei și a dispărut. Romanul se termină cu cuplul privindu-și casa arzând, simbolizând sfârșitul influenței persistente a Rebeccăi asupra vieților lor.

In English:

Published in 1938, Rebecca is a Gothic novel by Daphne du Maurier that blends mystery, romance, and psychological suspense. The story is told from the perspective of an unnamed young woman, who becomes the second wife of Maxim de Winter, a wealthy widower. She soon finds herself living in the shadow of Rebecca, Maxim’s first wife, whose presence still haunts their grand estate, Manderley.

The novel begins in Monte Carlo, where the young narrator meets Maxim de Winter. Maxim is a wealthy Englishman whose beautiful and elegant wife, Rebecca, tragically drowned the previous year. Despite their differences in age and status, Maxim quickly proposes marriage, and the narrator eagerly accepts.

After their honeymoon, the narrator arrives at Manderley, Maxim’s grand estate in England. She immediately feels overwhelmed by its size, beauty, and the constant presence of Rebecca’s memory.

Mrs. Danvers, the housekeeper, is cold and manipulative. She constantly reminds the narrator of Rebecca’s superiority, making her feel unwelcome and insignificant. She even takes the narrator to Rebecca’s old bedroom, kept exactly as it was, and tries to convince her to commit suicide.

The narrator’s insecurity deepens when she hears stories about Rebecca’s beauty, intelligence, and social grace. She begins to believe that Maxim is still in love with his late wife and that she will never live up to her predecessor.

In a shocking twist, Maxim confesses to the narrator that he never loved Rebecca—in fact, he hated her. She was not the perfect wife everyone believed her to be. Instead, she was cruel, manipulative, and unfaithful, engaging in numerous affairs and flaunting them in front of Maxim.

When Maxim and the young woman return home, they find that Manderley is in flames. Mrs. Danvers, driven by her obsession with Rebecca, has set the estate on fire and disappeared. The novel ends with the couple watching their home burn, symbolizing the end of Rebecca’s lingering influence over their lives.

„Noaptea” este o poveste adevărată scrisă de Elie Wiesel, care a fost un adolescent evreu în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Cartea spune povestea experiențelor sale teribile din timpul Holocaustului, când milioane de evrei au fost duși în lagărele de concentrare de către naziști.

Elie Wiesel a locuit împreună cu familia în Sighet, un orășel din România. A fost foarte religios și dorea să studieze religia evreiască. În 1944, când Elie avea 15 ani, soldații germani au venit în orașul său. Curând, toate familiile de evrei au fost luate din casele lor și puse în trenuri aglomerate. Au fost trimiși în lagărul de concentrare de la Auschwitz din Polonia.

Când au ajuns la Auschwitz, Elie și tatăl său au fost despărțiți de mama și de sora lui mai mică. Elie nu i-a mai văzut niciodată. În lagăr, viața era foarte grea. Oamenii erau tratați prost, erau mereu înfometați, iar mulți mureau de boli sau bătăi. Naziștii au ucis mulți oameni în camerele de gazare.

Elie a încercat să rămână în viață și să-și protejeze tatăl. Se simțea supărat și confuz în legătură cu credința lui, deoarece nu putea înțelege de ce Dumnezeu ar permite să se întâmple lucruri atât de groaznice. Pe măsură ce timpul a trecut, a devenit mai slab, dar a continuat să lupte pentru supraviețuire.

Mai târziu, prizonierii au fost nevoiți să mărșăluiască prin zăpadă către un alt lagăr numit Buchenwald. Mulți oameni au murit pe drum. Tatăl lui Elie a devenit foarte bolnav și slăbit. Din păcate, după ce au ajuns la Buchenwald, tatăl lui Elie a murit de boală și epuizare.

În aprilie 1945, lagărul a fost în cele din urmă eliberat de soldații americani, iar Elie a fost liber. Când s-a privit în oglindă după ce a fost salvat, nu și-a recunoscut propriul chip pentru că suferise atât de mult.

„Noaptea” este o carte foarte tristă și importantă. Spune adevărul despre Holocaust și reamintește oamenilor să nu uite niciodată ce s-a întâmplat. Îi învață pe cititori despre importanța memoriei, a speranței și a umanității chiar și în cele mai întunecate vremuri.

In English

Night is a true story written by Elie Wiesel, who was a Jewish teenager during World War II. The book tells the story of his terrible experiences during the Holocaust, when millions of Jewish people were taken to concentration camps by the Nazis.

Elie Wiesel lived in Sighet, a small town in Romania, with his family. He was very religious and wanted to study the Jewish religion. In 1944, when Elie was 15 years old, German soldiers came to his town. Soon, all the Jewish families were taken from their homes and put into crowded trains. They were sent to the Auschwitz concentration camp in Poland.

When they arrived at Auschwitz, Elie and his father were separated from his mother and younger sister. Elie never saw them again. In the camp, life was very hard. People were treated badly, they were always hungry, and many died from sickness or beatings. The Nazis killed many people in the gas chambers.

Elie tried to stay alive and protect his father. He felt angry and confused about his faith because he could not understand why God would allow such terrible things to happen. As time passed, he became weaker, but he continued to fight for survival.

Later, the prisoners were forced to march through the snow to another camp called Buchenwald. Many people died on the way. Elie’s father became very sick and weak. Sadly, after they reached Buchenwald, Elie’s father died from sickness and exhaustion.

In April 1945, the camp was finally liberated by American soldiers, and Elie was free. When he looked at himself in the mirror after being saved, he did not recognize his own face because he had suffered so much.

Night is a very sad and important book. It tells the truth about the Holocaust and reminds people never to forget what happened. It teaches readers about the importance of memory, hope, and humanity even during the darkest times.

Publicată în 1845, “Viața lui Frederick Douglass, un sclav american” este autobiografia lui Frederick Douglass, un fost sclav, care a devenit unul dintre cei mai influenți aboliționiști, scriitori și vorbitori ai secolului al XIX-lea. În această carte, Douglass descrie viața sa în sclavie, lupta lui pentru alfabetizare și libertate și călătoria sa pentru a deveni un avocat pentru abolirea sclaviei. Povestea lui expune realitățile brutale ale sclaviei în America și evidențiază puterea educației și a autodeterminarii.

Frederick Douglass s-a născut ca sclav în Tuckahoe, Maryland, în jurul anului 1818. Nu a știut niciodată data exactă a nașterii și a fost separat de mama sa, Harriet Bailey, la o vârstă fragedă. A văzut-o doar de câteva ori înainte să moară, când era tânăr. Nu a știut niciodată identitatea tatălui său, deși bănuia că tatăl său era un bărbat alb.

La vârsta de șapte sau opt ani, Douglass a fost trimis să locuiască cu Hugh Auld și soția sa, Sophia Auld, în Baltimore. Aici, el a experimentat un punct de cotitură semnificativ în viața sa. Sophia l-a tratat inițial cu bunătate și chiar a început să-l învețe să citească și să scrie. Când soțul ei a aflat, i-a spus că a-i învăța pe sclavi să citească îi va face rebeli și de necontrolat. După aceasta, Sophia a devenit aspră și a refuzat să continue să-l învețe.

În ciuda acestui eșec, Douglass a continuat în secret să învețe să citească observând copiii albi și folosind cărți și ziare aruncate. El și-a dat seama că alfabetizarea era cheia libertății, deoarece le permitea oamenilor sclavi să-și înțeleagă starea și să lupte pentru drepturile lor.

Douglass a fost trimis mai târziu la Edward Covey, cunoscut pentru tratamentul crud față de sclavi. Covey îl bătea și îl umilia frecvent pe Douglass, încercând să-i zdrobească spiritul. Cu toate acestea, după luni de suferință, Douglass a ripostat. Într-o zi, i-a rezistat fizic lui Covey într-o luptă brutală care a durat două ore. După aceasta, Covey nu a mai pus mâna pe el. Acest moment a fost un alt punct de cotitură pentru Douglass, deoarece și-a recăpătat simțul demnității și al respectului de sine.

Douglass a eșuat să evadeze de multe ori, dar nu a renunțat niciodată. În cele din urmă, în 1838, a scăpat deghizându-se în marinar și călătorind spre nord cu trenul și apoi cu barca. A sosit în New York City și mai târziu s-a stabilit în New Bedford, Massachusetts, unde s-a căsătorit cu Anna, o femeie de culoare care îl ajutase să scape.

În nord, Douglass s-a implicat în mișcarea aboliționistă. S-a prezentat lui William Lloyd Garrison, un cunoscut aboliționist alb, și în curând a început să țină discursuri despre experiențele sale ca sclav. Povestirea și intelectul său puternic au uimit publicul și a devenit rapid una dintre cele mai influente voci împotriva sclaviei.

Douglass și-a publicat autobiografia în 1845, sperând să dezvăluie atrocitățile sclaviei. Cu toate acestea, din moment ce a numit oamenii și locurile implicate în aservirea sa, se temea să fie capturat și reînrobit. Pentru a evita acest lucru, a călătorit în Anglia și Irlanda, unde susținătorii lui au strâns bani pentru a-i cumpăra legal libertatea.

La întoarcerea în SUA, Douglass și-a continuat lupta împotriva sclaviei, publicând ziare, ținând discursuri și lucrând cu lideri aboliționiști, inclusiv Harriet Tubman și John Brown.

In English:

Published in 1845, Narrative of the Life of Frederick Douglass, an American Slave is the autobiography of Frederick Douglass, a formerly enslaved man who became one of the most influential abolitionists, writers, and speakers of the 19th century. In this book, Douglass describes his life in slavery, his struggle for literacy and freedom, and his journey to becoming an advocate for the abolition of slavery. His story exposes the brutal realities of slavery in America and highlights the power of education and self-determination.

At the age of seven or eight, Douglass was sent to live with Hugh Auld and his wife, Sophia Auld, in Baltimore. Here, he experienced a significant turning point in his life. Sophia Auld initially treated him with kindness and even began teaching him to read and write. However, when her husband found out, he told her that teaching enslaved people to read would make them rebellious and unmanageable. After this, Sophia became harsh and refused to continue teaching him.

Despite this setback, Douglass secretly continued to learn to read by observing white children and using discarded books and newspapers. He realized that literacy was the key to freedom because it allowed enslaved people to understand their condition and fight for their rights.

Douglass was later sent to Edward Covey known for his cruel treatment of enslaved people. Covey frequently beat and humiliated Douglass, trying to crush his spirit. However, after months of suffering, Douglass fought back. One day, he physically resisted Covey in a brutal fight that lasted two hours. After this, Covey never laid a hand on him again. This moment was a turning point for Douglass, as he regained his sense of dignity and self-respect.

Douglass made several failed escape attempts, but he never gave up. Eventually, in 1838, he successfully escaped from slavery by disguising himself as a sailor and traveling to the North by train and boat. He arrived in New York City and later settled in New Bedford, Massachusetts, where he married Anna, a Black woman who had helped him escape.

In the North, Douglass became involved in the abolitionist movement. He was introduced to William Lloyd Garrison, a well-known white abolitionist, and soon began giving speeches about his experiences as an enslaved person. His powerful storytelling and intellect amazed audiences, and he quickly became one of the most influential voices against slavery.

Douglass published his autobiography in 1845, hoping to expose the evils of slavery. However, since he had named the people and places involved in his enslavement, he feared being captured and re-enslaved. To avoid this, he traveled to England and Ireland, where supporters raised money to legally buy his freedom.

Upon returning to the U.S., Douglass continued his fight against slavery, publishing newspapers, giving speeches, and working with abolitionist leaders, including Harriet Tubman and John Brown.

de Willa Cather

„Ántonia mea” este un roman publicat în 1918 și spune povestea lui Jim Burden, un băiat care se mută în preeria americană, și prietenia lui cu Ántonia Shimerda, o fată imigrantă puternică și plină de spirit din Boemia (acum parte a Republicii Cehe). Romanul este despre creștere, frumusețea pământului și luptele imigranților la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Povestea este spusă de Jim Burden, care se mută în Nebraska când era un băiat tânăr după ce părinții lui mor. Călătorește cu trenul din Virginia pentru a locui cu bunicii săi la o fermă. În călătorie, el o întâlnește pe Ántonia Shimerda și familia ei, care se mută și ei în Nebraska. Soții Shimerda sunt imigranți săraci care nu vorbesc prea mult engleza, dar Ántonia este plină de viață și dornică să învețe.

Jim și Ántonia devin prieteni apropiați. Ei explorează împreună pământul larg și deschis, jucându-se și descoperind frumusețea preeriei. Cu toate acestea, familia Shimerda se luptă să supraviețuiască. Ei locuiesc într-o casă mică, iar iarna aspră le face viața foarte grea.

Tatăl lui Ántonia devine foarte trist pentru că nu își poate întreține familia. Îi este dor de vechea lui viață din Boemia și se simte izolat în Nebraska. Într-o iarnă, el își ia viața în mod tragic. Acest eveniment schimbă viața Antoniei pentru totdeauna. Acum trebuie să muncească din greu pentru a-și ajuta familia să supraviețuiască.

Jim se descurcă bine la școală și mai târziu merge la facultate, în timp ce Ántonia se implică mai mult în muncă și viața comunitară. Este admirată pentru caracterul ei puternic și independența sa, dar se confruntă și cu multe provocări.

Ani mai târziu, Jim se întoarce în Nebraska și o vizitează pe Antonia. Acum este căsătorită cu un fermier amabil, și are o familie mare și fericită. Jim vede că, în ciuda tuturor greutăților, Ántonia și-a construit o viață bună.

Jim realizează că Ántonia reprezintă spiritul de pionier – este puternică, curajoasă și profund conectată cu pământul. Romanul se termină cu Jim simțindu-se recunoscător pentru trecut și pentru prietenia lui cu Ántonia.

„Ántonia mea” este un roman despre creșterea, înfruntarea provocărilor și aprecierea trecutului. Prin amintirile lui Jim, vedem frumusețea preeriei și puterea celor care au trăit acolo. Ántonia rămâne un simbol al rezistenței, al iubirii și al spiritului de pionier.

****Forma “preerie” este o variantă a lui “prerie”.

in English:

My Ántonia is a novel by Willa Cather, published in 1918. It tells the story of Jim Burden, a young boy who moves to the American prairie, and his friendship with Ántonia Shimerda, a strong and spirited immigrant girl from Bohemia (now part of the Czech Republic). The novel is about growing up, the beauty of the land, and the struggles of immigrants in the late 19th century.

The story is told by Jim Burden, who moves to Nebraska as a young boy after his parents die. He travels by train from Virginia to live with his grandparents on a farm. On the journey, he meets Ántonia Shimerda and her family, who are also moving to Nebraska. The Shimerdas are poor immigrants who do not speak much English, but Ántonia is full of life and eager to learn.

Jim and Ántonia become close friends. They explore the wide, open land together, playing and discovering the beauty of the prairie. However, the Shimerda family struggles to survive. They live in a small dugout house, and the harsh winter makes life very difficult for them.

Ántonia’s father becomes very sad because he cannot provide for his family. He misses his old life in Bohemia and feels isolated in Nebraska. One winter, he tragically takes his own life. This event changes Ántonia’s life forever. She must now work hard to help her family survive.

Jim does well in school and later goes to college, while Ántonia becomes more involved in work and community life. She is admired for her strong character and independence, but she also faces many challenges.

Years later, Jim returns to Nebraska and visits Ántonia. She is now married to a kind farmer and has a big, happy family. Jim sees that, despite all the hardships, Ántonia has built a good life.

Jim realizes that Ántonia represents the pioneer spirit—she is strong, brave, and deeply connected to the land. The novel ends with Jim feeling grateful for the past and for his friendship with Ántonia.

My Ántonia is a novel about growing up, facing challenges, and appreciating the past. Through Jim’s memories, we see the beauty of the prairie and the strength of those who lived there. Ántonia remains a symbol of resilience, love, and the pioneering spirit.