Month: November 2025

de Robert Louis Stevenson

Pe insulă nu era nimic: nici case, nici lumini, doar pământ gol. Eram epuizat, dar fericit că trăiesc. Nu știam dacă ceilalți au supraviețuit. Dimineața, am urcat pe un deal și am privit marea. Nu se vedea niciun vas și mi-am dat seama că sunt pe o insulă mică, nelocuită, separată de continent. Eram complet singur, fără mâncare, fără apă și fără experiență. Am găsit doar scoici pe stânci, care uneori mă îmbolnăveau, dar erau singura hrană.

Zilele treceau greu. Odată, am văzut o barcă cu pescari, dar au râs și au plecat. M-am prăbușit pe pământ și am plâns, convins că voi muri acolo. Totuși, a doua zi, soarele și o masă care nu m-a îmbolnăvit mi-au dat speranță. Când am văzut din nou o barcă, am alergat spre plajă. Pescarii aveau cu ei un bărbat care a strigat un cuvânt pe care l-am înțeles: „reflux”. Atunci am realizat că insula era legată de uscat când apa era la un nivel scăzut. Am fugit spre partea opusă și am văzut că pot merge pe jos spre continent. Timp de zile întregi fusesem aproape prizonier, fără să știu.

Ajuns pe continent, am întrebat un bătrân despre Alan și mi-a spus că trebuie să merg spre Appin. Am început să călătoresc prin țară, un loc cu munți înalți, cer întunecat și oameni foarte săraci, dar amabili. După mai multe zile, am ajuns în Appin. Acolo am văzut soldați englezi patrulând zona și m-am temut pentru Alan. M-am întrebat dacă fac bine că îl caut.

În timp ce mă gândeam la asta, am auzit cai. Au apărut patru bărbați: un ofițer, un avocat, un servitor și un bărbat cu păr roșu pe care l-am recunoscut imediat — era Red Fox, omul pe care Alan îl ura. Când s-au apropiat, m-am prefăcut calm, dar eram hotărât: trebuia să-l găsesc pe Alan.

O clipă mai târziu, un foc de armă a răsunat de pe deal, iar Red Fox a căzut la pământ. A murit în brațele avocatului. Am început să alerg după criminal și l-am zărit în fața mea, purtând o haină neagră și o pușcă mare. Soldații englezi au ajuns acolo, iar avocatul a strigat că eu sunt complice și să fiu prins. În câteva secunde, am devenit suspectul crimei, fără să fi făcut nimic.

Povestea in engleza pe YouTube:

Ascultă la podcast aici:

de Robert Louis Stevenson

Eu și Alan, bărbatul cu care am luptat, am luat micul dejun foarte devreme, dar eu nu aveam poftă de mâncare. Podeaua era încă plină de cioburi și sânge după lupta din noaptea trecută. Totuși, aveam un avantaj: toată mâncarea și băutura se aflau acum în camera noastră. Căpitanul și Riach stăteau într-o altă parte a corăbiei. Alan mi-a dat un nasture de argint de la haina lui, ca să-mi amintesc prin ce am trecut împreună.

Căpitanul și Riach au venit apoi să vorbească cu noi. Erau obosiți și supărați, pentru că nu mai aveau marinari care să conducă nava. După ce am făcut curat, am început să navigăm pe lângă insulele din zonă. Timpul era frumos, cu soare și vânt bun. Eu și Alan am vorbit mult în acest timp, iar el mi-a povestit despre ura dintre familiile Stewarts și Campbells și despre faptul că este urmărit de soldații englezi. Strângea bani de la oamenii din țara lui pentru Ardshiel, care trăia în Franța dar voia să se întoarcă înapoi în Scoția ca liderul lor.

Seara, căpitanul ne-a chemat pe punte, pentru că marea devenise periculoasă. În apă erau multe stânci ascunse și nava se putea lovi oricând. Am încercat să navigăm aproape de țărmul insulei Mull, dar vântul a dispărut și valurile au împins corabia direct spre stânci. În câteva clipe, nava s-a izbit cu putere și toți am căzut pe podea. Valurile au devenit tot mai mari, iar corabia lovea din nou și din nou în pietre.

Echipajul a încercat să pună o barcă mică în apă, dar marea era prea agitată. Apoi un val uriaș a lovit corabia și am fost aruncați în mare. Am fost tras sub apă de mai multe ori și abia puteam respira. În cele din urmă, am găsit o bucată de lemn și m-am agățat de ea până am ajuns în apă mai liniștită. Am văzut pământ nu departe de mine și, deși eram înghețat, am înotat până la țărm. Am ajuns pe o plajă, sub lumina lunii, epuizat, dar viu.

Povestea in engleza pe YouTube:

Ascultă la podcast aici:

de Robert Louis Stevenson

David s-a întors în cameră, unde mânca bărbatul, și a hotărât să-i spună adevărul: marinarii au plănuit să-l omoare. Cei doi au decis să se apere împreună. În cameră erau două uși și o fereastră mică. Au închis o ușă, au lăsat-o deschisă pe cealaltă și s-au pregătit pentru luptă. Bărbatul avea o sabie, iar David a luat armele de foc. Planul era ca bărbatul să apere ușa principală, iar David să vegheze cealaltă ușă și fereastra.

După câteva momente, s-a auzit zgomotul armelor și vocile echipajului. Lupta a început brusc. Bărbatul s-a aruncat asupra oamenilor cu sabia, iar David a tras în cei care încercau să spargă cealaltă ușă. A reușit să împuște un om și să-i sperie pe ceilalți.

Când totul părea liniștit, un bărbat a intrat prin fereastră și l-a apucat pe David de gât. Înspăimântat, băiatul a tras cu arma și l-a ucis. Altul a încercat să intre, dar David l-a împușcat în picior. În același timp, bărbatul se lupta cu mai mulți marinari care intraseră pe ușă. Cu curaj și forță, i-a învins pe toți și, în cele din urmă, lupta s-a încheiat.

În cameră zăceau câțiva morți, iar bărbatul și David au rămas în picioare, obosiți, dar vii. David a izbucnit în plâns, tulburat de tot ce trăise. Bărbatul i-a spus să se odihnească, promițând că va veghea. Când David s-a trezit, corabia plutea liber, purtată de vânt, iar în depărtare se vedeau dealurile Insulei Skye și Insula Rhum.

Povestea in engleza pe YouTube

Ascultă la podcast aici:

de Robert Louis Stevenson

Când s-a trezit, era întuneric. Mâinile și picioarele îi erau legate cu funii și avea dureri mari. Se afla pe corabie și simțea cum aceasta se ridica și cobora cu valurile; îi era rău de mare. A adormit din nou, dar curând un bărbat l-a trezit. Era foarte bolnav: îl durea capul, avea febră și nu voia să mănânce. Apoi a venit căpitanul și un marinar numit Riach, care i-au tăiat frânghiile şi l-au dus sus, pe punte.

Cu timpul s-a însănătoșit. Aflase că vasul mergea spre America, iar David era sigur că unchiul său plătise pentru ca el să fie vândut ca sclav. Marinarul care a venit acasă la unchiul său i-a povestit despre ceilalţi oameni de la bord: Riach era, în general, om bun, iar Shuan, cel priceput la navigat, devenea periculos când bea. Într-o noapte, Shuan, aflat în stare de beţie, l-a ucis pe marinar. Căpitanul l-a pus pe David să facă acum munca lui şi l-a trimis în partea corabiei unde se păstrau proviziile şi armele.

Mai târziu, în ceaţă, corabia a lovit o barcă mică; singurul supravieţuitor a fost adus la bord. El era un fugitiv jacobit care încerca să ajungă în Franţa. Căpitanul a negociat cu el, dar planurile s-au schimbat când David a auzit că oamenii de la bord intenţionau să-l omoare pentru bani. Căpitanul l-a convins pe David să intre în camera cu arme şi să aducă câteva pistoale, astfel încât omul să fie vulnerabil. David a acceptat, dar nu era sigur că a făcut bine, dar îi era frică şi nu avea încredere în echipaj.

Povestea in engleza pe YouTube:

Ascultă la podcast aici: