A fost odată ca niciodată o fetiță pe nume Amelia. Ea era o fată vioaie care prefera să se joace decât să muncească. Îi plăcea să alerge prin grădină și să asculte cântecul păsărilor, să urmărească fluturii și să miroasă florile. Amelia nu avea frați sau surori cu care să vorbească, așa că vorbea cu animalele și insectele și spunea că acestea îi răspundeau și ea înțelegea tot ce spuneau.
Într-o zi, mama ei i-a spus că a crescut suficient de mare și că trebuie să înceapă să facă puțină treabă în fiecare zi. În felul acesta, ar învăța că toată lumea are de lucru și că este mai bine să fie harnică încă de la o vârstă fragedă. Amelia i-a răspuns mamei că nu îi place să lucreze pentru că jocul este mult mai frumos. A cerut voie să meargă puțin în pădure înainte de a începe treaba, iar mama i-a dat voie.
Așa că Amelia a sărit prin grădină și s-a dus bucuroasă în pădurea din spatele casei. În calea ei a sărit o veveriță, iar Amelia a întrebat-o dacă este adevărat că ea nu face altceva decât să se joace și să mănânce. Veverița i-a răspuns că se înșeală, deoarece ea are o familie destul de mare pe care trebuie să o întrețină și este foarte ocupată adunând nuci pentru a le avea în timpul iernii. La scurt timp, a trecut pe lângă Amelia o albină bâzâitoare. Amelia a întrebat-o dacă are ceva de făcut, deoarece o vedea mereu strângând miere din florile minunate. Albina i-a răspuns că pare că nu are timp pentru altceva decât pentru muncă. După ce își umple sacoșele cu nectarul din flori, trebuie să se întoarcă la stupul ei și să construiască faguri pentru a îi umple cu miere. Apoi, albina a zburat pe o floare de trifoi.
Amelia a continuat să meargă și a văzut niște furnici care se mișcau repede și păreau grăbite. Le-a privit un timp și apoi le-a întrebat dacă nu este prea greu pentru ele să care firimiturile în spate în loc să se joace și să se distreze. O furnică i-a răspuns că ele sunt foarte bucuroase că au găsit firimituri, deoarece astfel își pot face provizii pentru iarnă. Amelia s-a așezat pe o piatră și a început să se gândească la modul în care fiecare are de făcut ceva și că tuturor pare să le placă munca lor.
Amelia s-a întors încet spre casă, s-a dus la mama ei și i-a spus că a văzut cum veverițele, albinele și furnicile au treburi de făcut și că a înțeles că și ea trebuie să muncească. Se spune că Amelia a devenit o fată foarte harnică, dar iubea animalele, păsările și insectele mai mult ca oricând.
In English:
Once upon a time there was a little girl named Amelia. She was a lively girl who preferred to play than to work. She loved to run around the garden and listen to the birds sing, watch the butterflies and smell the flowers. Amelia had no brothers or sisters to talk to, so she would talk to the animals and insects and say that they would talk back to her and she understood everything they said.
One day her mother told her that she was old enough and that she should start doing a little work every day. In this way, she would learn that everyone has work to do and that it is better to be hardworking from an early age. Amelia replied to her mother that she does not like to work because playing is much better. She asked permission to walk a little in the woods before starting work, and mother gave her permission.
So Amelia skipped across the garden and went happily into the woods behind the house. A squirrel jumped into her path, and Amelia asked if it was true that she did nothing but play and eat. The squirrel replied that she was mistaken, for he had quite a family to support, and was very busy gathering nuts to have during the winter. Soon, a buzzing bee passed Amelia. Amelia asked her if she had anything to do as she always saw her collecting honey from the lovely flowers. The bee replied that she seems to have no time for anything but work. After filling her pouches with nectar from flowers, she must return to her hive and build combs to fill with honey. Then the bee flew onto a clover flower.
Amelia continued walking and saw some ants moving quickly and looking as in a hurry. She looked at them for a while and then asked them if it wasn’t too hard for them to carry the crumbs on their back instead of playing and having fun. An ant replied that they were very glad to have found crumbs, because that way they could stock up for the winter. Amelia sat down on a rock and began to think about how everyone had something to do and that everyone seemed to enjoy their work.
Amelia slowly returned home, went to her mother, and told her that she had seen the squirrels, the bees, and the ants having work to do, and that she understood that she too must work. Amelia is said to have become a very industrious girl, but she loved animals, birds and insects more than ever.