A fost odată ca niciodată, într-un sat mic, o fetiță pe nume Mia. Mia iubea animalele și, într-o zi, a găsit un pisoi mic lângă casa ei. Pisoiul era pierdut și părea speriat.
Mia a decis să ajute pisoiul să-și găsească casa. Și-a întrebat vecinii dacă îl cunoșteau pe pisoi, dar nimeni nu îl cunoștea. Mia se gândi ce trebuie să facă în continuare.
Ea s-a dus cu pisoiul în centrul satului și a făcut un semn pe care scria: „Pisoi pierdut – este al tău?” A așteptat acolo, sperând că cineva va recunoaște pisoiul.
După un timp, o femeie bătrână s-a apropiat de Mia și i-a spus: „Da, ăsta e pisoiul meu! Mulțumesc că l-ai găsit”. Femeia era foarte fericită, iar pisoiul a început să toarcă în brațele Miei.
Mia se simțea bucuroasă că a putut ajuta pisoiul pierdut să-și găsească drumul spre casă. Din acea zi, Mia și bătrâna s-au împrietenit, iar Mia a mers adesea în vizită pentru a se juca cu pisoiul.
Și astfel toți au trăit fericiți.
Once upon a time, in a small village, there was a little girl named Mia. Mia loved animals and one day she found a little kitten near her house. The kitten was lost and looked scared.
Mia decided to help the kitten find its home. She asked her neighbors if they knew the kitten, but no one did. Mia thought about what to do next.
She took the kitten to the center of the village and made a sign that read: “Lost kitten – is it yours?” She waited there, hoping someone would recognize the kitten.
After a while, an old woman came up to Mia and said, “Yes, that’s my kitten! Thanks for finding it.” The woman was very happy and the kitten started purring in Mia’s arms.
Mia felt glad that she could help the lost kitten find its way home. From that day on, Mia and the old woman became friends, and Mia often visited to play with the kitten.
And so they all lived happily ever after.