de Albert Camus
Meursault, un bărbat francez care trăiește în Algeria, primește vestea că mama lui a murit. Participă la înmormântare, dar nu arată durere sau emoție, fapt care îi șochează pe ceilalți. Viața lui continuă liniștit, cu mici plăceri: înoată, se întâlnește cu Marie, o fostă colegă de birou, și acceptă să ajute un vecin, Raymond, într-o dispută cu o femeie.
Mai târziu, Meursault merge pe plajă, unde se confruntă cu un arab, prieten al femeii lui Raymond. Sub arșița soarelui, orbit de lumină și obosit, Meursault scoate un pistol și îl împușcă pe arab de mai multe ori. Crima pare fără motiv clar.
La proces, procurorul nu vorbește doar despre crimă, ci și despre lipsa de sentimente a lui Meursault. Faptul că nu a plâns la moartea mamei sale devine, în ochii societății, o dovadă de monstruozitate. În final, Meursault este condamnat la moarte.
În închisoare, el reflectează la viață și la absurditatea lumii. Înțelege că viața nu are un sens prestabilit, dar găsește libertate în acceptarea morții și a indiferenței universului.
Cartea este o reflecție despre absurd, despre modul în care societatea judecă oamenii și despre libertatea de a trăi autentic.