Author: admin

Degetul Inelar a primit cadou un inel. Era un inel frumos de aur încrustat cu perle și diamante, care strălucea ca soarele pe apă. Degetul Inelar era foarte mândru, și în timp ce își punea inelul, le-a spus celorlalte degete: “Sunt mai bun decât voi; voi nu aveți un inel frumos. Nu mă voi juca cu voi, nici nu voi mai avea nimic de-a face cu voi.” Când celelalte degete au auzit asta, s-au înfuriat foarte tare, iar Degetul Mare i-a spus: “Dacă nu vrei să ai nimic de-a face cu noi, cu siguranță nu vrem să avem de-a face cu tine. Nu ne vom juca cu tine și nu te vom ajuta în ceea ce vrei să faci.”

Într-o zi, Degetul Inelar a vrut să culeagă o floare de trandafir, dar Degetul Mare a spus: “Nu te voi ajuta pentru că ești atât de mândru.” Și astfel trandafirul a rămas necules.

Apoi, Degetul Inelar a vrut o cireașă roșie, care atârna pe o ramură joasă a unui cireș, dar celelalte degete nu au vrut să îl ajute și cireașa a rămas neculeasă.

Apoi, Degetul Inelar a vrut să tricoteze o mănușă, dar celelalte degete nu au vrut să îl ajute pentru că era atât de mândru, și acele de tricotat au căzut pe jos.

Atunci, Degetul Inelar a văzut că fără celelalte degete nu poate face nimic și i-a părut rău că a fost atât de mândru si înfumurat, și și-a dorit mai mult ca celelalte degete să il iubească decât să poarte un inel frumos.

Așa că a șoptit Degetului Mic și i-a spus că îi pare rău că a fost atât de mândru și înfumurat; iar Degetul Mic i-a spus Degetului Mare că Degetului Inelar îi pare rău pentru tot ce a spus. Degetul Mare i-a spus Degetului Arătător; și Degetul Arătător i-a spus Degetului Mijlociu, astfel încât toate degetele au aflat că Degetului Inelar îi pare rău pentru ce a facut. Degetele au spus că îl vor ajuta și iubi la fel de mult ca întotdeauna.

In English:

The Ring Finger received a ring as a gift. It was a beautiful gold ring encrusted with pearls and diamonds that shone like the sun on water. Ring-Finger was very proud, and as he put on his ring, he said to the other fingers, “I am better than you; you have no pretty ring. I will not play with you, nor will I have anything to do with you.” When the other fingers heard this, they became very angry, and the Thumb said to him, “If you want nothing to do with us, we certainly don’t want anything to do with you. We won’t play with you and we will not help you in what you want to do.”

One day the Ring Finger wanted to pick a rose flower, but the Thumb said, “I won’t help you because you are so proud.” And so the rose remained unpicked.

Then the Ring Finger wanted a red cherry, which was hanging on a low branch of a cherry tree, but the other fingers did not want to help him and the cherry remained unpicked.

Then the Ring Finger wanted to knit a mitten, but the other fingers would not help him because he was so proud, and the knitting needles fell to the floor.

Then the Ring Finger saw that without the other fingers he could do nothing, and he was sorry that he had been so proud and smug, and he wished more that the other fingers should love him than to wear a beautiful ring.

So he whispered to Little Finger and said he was sorry he was so proud and sulky; and Little Finger told the Thumb that the Ring Finger was sorry for everything he had said. Thumb said to the Index Finger; and the Index Finger told the Middle Finger, so that all the fingers knew that the Ring Finger was sorry for what he had done. The Fingers said that they will help and love him as much as ever.

Romania este plină de legende. În orașul liniștit Curtea de Argeș se află una dintre cele mai faimoase mănăstiri din țară. Ea a fost construită în timpul domnului Țării Românești, Neagoe Basarab, în 1517. Legenda Meșterului Manole cunoaște peste 200 de variante și a circulat în diverse forme până să fie consacrată ca baladă de către cunoscutul autor, Vasile Alecsandri. Balada a fost publicată pentru prima dată în 1852.

Povestea rămâne aceeași în toate variantele. Domnul țării l-a adus pe Manole și pe alți nouă meșteri de seamă la locul de construcție a mănăstirii pentru a clădi un lăcaș sfânt fără egal. Cu toate eforturile lor, construcția se prăbușea în fiecare noapte. Munca lor nu părea să aibă sfârșit. După consultarea unui oracol, ei au aflat că pentru ca biserica să reziste avea nevoie de un suflet omenesc. Pentru aceasta, trebuia să zideasca în perete prima persoană care se apropia de biserica, a doua zi la răsărit.

Cu toate că au căzut de acord că această metodă era crudă, au hotărât să o pună în aplicare având în vedere mânia domnului țării. Inima lui Manole a înghețat când a observat că prima persoană care a apărut în fața bisericii în ziua următoare, odată cu primele raze ale soarelui, era sotia lui insărcinată. Ea a vrut să-i facă o surpriză aducându-i micul dejun. Manole a fost nevoit să-și sacrifice soția, nimeni nefiind capabil să o salveze de o moarte atât de crudă. Femeia a acceptat zidirea și nu a protestat. Astfel, zidarii au reușit să construiască o mănăstire frumoasă. Dar legenda nu se termină aici.

Când biserica a fost terminată, domnul țării a dat ordin ca Manole și meșterii lui să fie închiși într-unul din turnurile mănăstirii. El a fost atât de mulțumit de munca lor încât dorea ca ei să nu mai poată construi o altă mănăstire mai frumoasă. Manole și-a construit o pereche de aripi din șindrilă și a încercat să scape sărind din turnul în care a fost condamnat să moară. A reușit să zboare câțiva metri, dar apoi s-a prăbușit și a murit. Se spune că în locul unde el a murit a apărut un izvor. Cei care vizitează mănăstirea pot vedea locul unde se spune că a fost zidită soția meșterului Manole și apa care a izvorât din locul în care meșterul și-a găsit sfârșitul.

In English:

Romania is full of legends. One of the most famous monasteries in the country is located in the quiet town of Curtea de Argeș. It was built during the time of the lord of Wallachia, Neagoe Basarab, in 1517. The legend of Master Manole has over 200 variants and circulated in various forms until it was consecrated as a ballad by the well-known author, Vasile Alecsandri. The ballad was first published in 1852.

The story remains the same in all variants. The lord of the land brought Manole and nine other prominent craftsmen to the monastery construction site to build a holy place without equal. Despite their best efforts, the construction collapsed every night. Their work seemed never-ending. After consulting an oracle, they learned that for the church to endure it needed a human soul. For this, they had to build in the wall the first person who approaches the church, the next day at sunrise.

Although they agreed that this method was cruel, they decided to carry it out in view of the anger of the lord of the land. Manole’s heart froze when he noticed that the first person who appeared in front of the church the next day, with the first rays of the sun, was his pregnant wife. She wanted to surprise him by bringing him breakfast. Manole had to sacrifice his wife, no one being able to save her from such a cruel death. The woman accepted to be built into the construction and did not protest. Thus, the masons managed to build a beautiful monastery. But the legend doesn’t end there.

When the church was finished, the lord of the country ordered that Manole and his craftsmen be imprisoned in one of the towers of the monastery. He was so pleased with their work that he wished they could never build another more beautiful monastery. Manole built himself a pair of wings out of shingles and tried to escape by jumping from the tower where he was condemned to die. He managed to fly a few meters, but then crashed and died. It is said that a spring appeared in the place where he died. Those who visit the monastery can see the place where the craftsman’s wife Manole is said to have been built in and the water that sprang from the place where the craftsman met his end.

În vremuri apuse, într-un regat îndepărtat, trăia o tânără de o frumusețe rară, numită Cenușăreasa. Cu toate acestea, destinul ei era plin de greutăți. Locuia într-o căsuță modestă dintr-un sătuc liniștit, alături de mama ei vitregă și cele două surori vitrege. Aceste femei erau cunoscute pentru cruzimea lor și o tratau ca pe o servitoare în propria ei casă.

Dar o întorsătură neașteptată avea să îi schimbe viața pentru totdeauna. În regat, vestea că prințul va organiza un bal fastuos s-a răspândit ca un foc de paie, iar toate fetele din împrejurimi erau invitate. Surorile vitrege erau în extaz și se pregăteau cu nerăbdare pentru evenimentul mult așteptat.

În timp ce surorile vitrege se ocupau cu pregătirile, Cenușăreasa era nevoită să ducă la bun sfârșit sarcinile casnice, în timp ce visul ei se afla la îndemână, dar, în același timp, parea inaccesibil. Cu toate acestea, când nimic nu mai părea posibil, o zână bună a apărut în fața ei.

“Nu-ți fie teamă, Cenușăreaso,” spuse zâna cu o voce misterioasă. “Visul tău se va îndeplini.”

Cu un gest magic, zâna transformă un simplu dovleac într-o caleșcă fermecată, patru șobolani în cai nobili, iar hainele uzate ale Cenușăresei devin o rochie desăvârșită și strălucitoare.

Cu inima plină de emoții și bucurie, Cenușăreasa se îndreaptă spre bal în caleașca fermecată. În momentul în care intră în palat, toate privirile se îndreptară spre ea, fermecând pe toți cei prezenți cu frumusețea ei ireală. Prințul însuși, vrăjit de grația și eleganța ei, o alege să fie partenera lui de dans și cei doi dansează toată noaptea.

Cu toate acestea, farmecul se risipește la miezul nopții, iar Cenușăreasa fuge grabită, pierzând unul din pantofii de cristal pe scări.

Următoarea zi, hotărât să o găsească pe fata misterioasă, prințul pornește în căutarea ei. În cele din urmă, pantoful de cristal îi găsește adevărata iubire, iar destinul îi aduce împreună din nou.

Astfel, Cenușăreasa părăsește casa mamei vitrege și începe o nouă viață alături de prințul ei, trăind o poveste plină de iubire și fericire. Împreună, vor învinge toate obstacolele și vor demonstra că dragostea autentică poate învinge orice provocare.

Această legendă străveche rămâne vie în inimile oamenilor, inspirându-i să creadă în puterea visurilor, în frumusețea autentică și în forța iubirii adevărate.

In English

Once upon a time, in a distant kingdom, there lived a young woman of rare beauty, named Cinderella. However, her destiny was full of hardships. She lived in a modest house in a quiet village with her stepmother and two stepsisters. These women were known for their cruelty and treated her as a servant in her own home.

But an unexpected twist would change his life forever. In the kingdom, the news that the prince was going to hold a lavish ball spread like wildfire, and all the girls around were invited. The stepsisters were ecstatic and eagerly preparing for the long-awaited event.

While the stepsisters were busy with the preparations, Cinderella was forced to complete the household tasks while her dream was within reach, but at the same time seemed out of reach. However, when nothing seemed possible, a kind fairy appeared before her.

“Don’t be afraid, Cinderella,” said the fairy in a mysterious voice. “Your dream will come true.”

With a magical gesture, the fairy transforms a simple pumpkin into an enchanted carriage, four rats into noble horses, and Cinderella’s worn clothes become a perfect and sparkling dress.

With her heart full of emotions and joy, Cinderella heads to the ball in the enchanted carriage. The moment she entered the palace, all eyes turned to her, charming everyone present with her unreal beauty. The prince himself, enchanted by her grace and elegance, chooses her to be his dancing partner and the two dance the night away.

However, the charm wears off at midnight, and Cinderella runs off in a hurry, losing a crystal slipper on the stairs.

The next day, the prince, determined to find the mysterious girl, sets off in search of her. In the end, the crystal shoe finds her true love, and fate brings them together again.

Thus, Cinderella leaves her stepmother’s house and starts a new life with her prince, living a story full of love and happiness. Together, they will overcome all obstacles and prove that true love can overcome any challenge.

This ancient legend remains alive in people’s hearts, inspiring them to believe in the power of dreams, authentic beauty and the power of true love.

A fost odată ca niciodată, într-o lume fermecată, o tânără frumoasă numită Cenușăreasa. Locuia într-o casă modestă, alături de mama ei vitregă și cele două surori vitrege. Acestea din urmă erau îngâmfate și egoiste, iar pe nefericita Cenușăreasa o tratau ca pe o slujnică.

Într-o zi, în regatul lor se vesti că prințul urma să organizeze un bal grandios, la care toate fetele din împrejurimi erau invitate. Surorile vitrege erau în culmea extazului și-și pregătiră cele mai elegante rochii și bijuterii pentru această ocazie specială.

În timp ce ele se pregăteau pentru bal, Cenușăreasa era nevoită să îndeplinească toate sarcinile casnice și i se refuza timpul necesar de a se pregăti pentru a participa la acest eveniment magic. Cu tristețe în suflet, ea a acceptat faptul că nu se va putea bucura de această încântătoare ocazie. Însă, într-o clipă neașteptată, o zână bună i se arătă în față.

“Nu mai plânge, Cenușăreaso,” spuse zâna cu zâmbetul ei blând. “Voi face să se împlinească dorința ta de a merge la bal.”

Cu o adiere fermecată a baghetei magice, zâna transformă un simplu dovleac într-o splendidă caleașcă și patru șobolani în patru cai eleganți. Apoi, cu o mișcare grațioasă, transformă rochia veche și ponosită a Cenușăresei într-o rochie de bal minunată, albastră și strălucitoare.

“Dar să fii atentă,” o avertiză zâna, “vraja va dispărea la miezul nopții.”

Cenușăreasa, coplesită de emoție și recunoștință, plecă spre bal în caleașca fermecată. Când ajunse acolo, toți cei prezenți rămaseră* uimiți de frumusețea ei. Prințul însuși, captivat de farmecul ei, o luă de mână și începură să danseze împreună într-o armonie desăvârșită. Cenușăreasa se simțea nespus de fericită.

Cu toate acestea, într-o clipă de neatenție, își dădu seama că miezul nopții se apropia, iar ea trebuia să plece. În graba ei, Cenușăreasa își pierdu pantoful de cristal pe scările castelului.

A doua zi, prințul, hotărât să o găsească pe frumoasa necunoscută, începu căutările in tot regatul. El își trimise slujotorii în toate colțurile pentru a testa pantoful de cristal. Surorile vitrege se străduiră să-l încalțe, dar se văzu că pantoful nu le venea deloc.

Când a venit rândul Cenușăresei să încerce pantoful, acesta i se potrivi perfect. Prințul realiză că ea era fata misterioasă căutată și îi ceru să devină soția sa. Cenușăreasa acceptă cu bucurie și emoție.

Astfel, Cenușăreasa părăsi casa mamei vitrege și începu o nouă viață alături de prințul său. Trăiră fericiți până la adânci bătrâneți și se iubiră cu pasiune și devotament.

Povestea Cenușăresei rămase în memoria oamenilor drept un simbol al curajului și speranței. Ne reamintește că, indiferent de provocările vieții, iubirea și bunătatea pot învinge mereu răutatea și nedreptatea.

*Perfect Simplu

eu rămăsei

tu rămăseși

el/ea rămase

noi rămaserăm

voi rămaserăți

ei/ele rămaseră

In English:

Once upon a time, in an enchanted world, there was a beautiful young woman named Cinderella. She lived in a modest house with her stepmother and two stepsisters. The latter were conceited and selfish, and treated the unfortunate Cinderella as a servant.

One day, word spread in their kingdom that the prince was going to organize a grand ball, to which all the girls in the area were invited. The stepsisters were in the height of ecstasy and prepared their most elegant dresses and jewels for this special occasion.

While they were preparing for the ball, Cinderella was forced to perform all the household duties and was denied the time needed to prepare to attend this magical event. With sadness in her heart, she accepted the fact that she would not be able to enjoy this delightful occasion. But, in an unexpected moment, a good fairy appeared in front of him.

“Stop crying, Cinderella,” said the fairy with her gentle smile. “I will make your wish to go to the ball come true.”

With an enchanted wave of her magic wand, the fairy transforms a simple pumpkin into a splendid carriage and four rats into four elegant horses. Then, with one graceful movement, she transforms Cinderella’s shabby old dress into a wonderful, sparkling blue ball gown.

“But be careful,” the fairy warned her, “the spell will wear off at midnight.”

Cinderella, overwhelmed with emotion and gratitude, leaves for the ball in the enchanted carriage. When she got there, everyone present was amazed by her beauty. The prince himself, captivated by her charm, took her by the hand and began to dance together in perfect harmony. Cinderella felt overjoyed.

However, in a moment of inattention, she realized that midnight was approaching, and she had to go. In her haste, Cinderella lost her crystal slipper on the castle stairs.

The next day, the prince, determined to find the beautiful unknown, began searching throughout the kingdom. He sent his servants to all corners to test the crystal shoe. The stepsisters tried to put him on, but it was obvious that the shoe did not fit them at all.

When it was Cinderella’s turn to try on the shoe, it fit her perfectly. The prince realized that she was the mysterious girl he was looking for and asked her to become his wife. Cinderella accepts with joy and excitement.

Thus, Cinderella left her stepmother’s house and started a new life with her prince. They lived happily ever after and loved each other passionately and devotedly.

The story of Cinderella remained in people’s memory as a symbol of courage and hope. It reminds us that no matter what life’s challenges are, love and kindness can always overcome evil and injustice.

A fost odată ca niciodată o fată frumoasă pe nume Cenușăreasa. Ea locuia cu mama și cele două surori vitrege într-o casă mică dintr-un sat. Ele erau rele și egoiste și o tratau pe Cenușăreasa ca o servitoare.

Într-o zi, s-a anunțat că prințul din regat urma să organizeze un mare bal. Toate fetele din regiune au fost invitate să participe, inclusiv cele din casa Cenușăresei. Surorile vitrege s-au bucurat foarte mult și și-au pregătit cele mai frumoase rochii și bijuterii.

Cenușăreasa, în schimb, a fost nevoită să îndeplinească toate sarcinile casnice în timp ce celelalte se pregăteau pentru bal. Ea a început să plângă de tristețe pentru ca nu a avut timp să se pregăteasca. În acel moment, o zână bună a apărut în fața ei.

“Nu plânge,” a spus zâna. “Am să-ți îndeplinesc dorința de a merge la bal.”

Zâna bună a transformat un bostan* într-o splendidă caleașcă** și patru șobolani în patru cai frumoși. Apoi, ea a atins rochia veche a Cenușăresei și a transformat-o într-o rochie albastră strălucitoare.

“Cu toate acestea, trebuie să te întorci acasă până la miezul nopții,” a avertizat zâna. “Vraja va dispărea.”

Cenușăreasa a fost uimită și recunoscătoare și a plecat spre bal în caleașca fermecată. Când a ajuns, toată lumea a fost uimită de frumusețea ei. Prințul a luat-o de mână și au dansat împreună pe toată durata balului. Cenușăreasa era fericită.

Totuși, într-o clipă de neatenție, ea și-a dat seama că se apropie miezul nopții și a fugit în grabă. În fuga ei, Cenușăreasa și-a pierdut pantoful de cristal pe scările castelului.

A doua zi, prințul a decis să caute fata pe care o iubea. A trimis pe slujitorii lui la toate fetele din regat să încerce pantoful de cristal. Surorile vitrege au încercat să îl poarte, dar pantoful era prea mic pentru ele.

Când a venit rândul Cenușăresei să încerce pantoful, acesta i-a mers perfect. Prințul a realizat că ea era fata pe care o căuta și i-a cerut să se căsătorească cu el. Ea a acceptat cu bucurie.

Astfel, Cenușăreasa a părăsit casa mamei vitrege și a început o viață nouă alături de prințul ei. Ei au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și s-au iubit cu toată inima lor.

Povestea Cenușăresei a rămas în amintirea oamenilor, inspirându-i să creadă că fericirea și iubirea pot învinge întotdeauna răutatea și nedreptatea.

*bostan = dovleac

**caleașcă = trăsură

In English

Once upon a time there was a beautiful girl named Cinderella. She lived with her stepmother and two stepsisters in a small house in a village. The stepmother and stepsisters were evil and selfish, and Cinderella was treated as a servant.

One day, it was announced that the prince in the kingdom was going to hold a big ball. All the girls in the region were invited to participate, including those from Cinderella’s house. The stepsisters were very happy and prepared their most beautiful dresses and jewelry.

Cinderella, on the other hand, had to do all the household chores while the others were getting ready for the ball. She started crying because she didn’t have time to get ready. At that moment, a kind fairy appeared in front of her.

“Don’t cry,” said the fairy. “I’m going to grant your wish to go to the ball.”

The good fairy turned a pumpkin into a splendid carriage and four rats into four beautiful horses. Then she touched Cinderella’s old dress and turned it into a bright blue dress.

“However, you must be back home by midnight,” the fairy warned. “The spell will wear off.”

Cinderella was amazed and grateful and left for the ball in the enchanted carriage. When she arrived, everyone was amazed by her beauty. The prince took her hand and they danced together throughout the ball. Cinderella was happy.

However, not paying attention at the time, she realized that midnight was approaching and ran away in a hurry. In her escape, Cinderella lost her crystal slipper on the castle stairs.

The next day, the prince decided to look for the girl he loved. He sent his servants to all the girls in the kingdom to try on the crystal shoe. The stepsisters tried to wear it, but the shoe was too small for them.

When it was Cinderella’s turn to try on the shoe, it fit her perfectly. The prince realized that she was the girl he was looking for and asked her to marry him. Cinderella happily accepted.

Thus, Cinderella left her stepmother’s house and started a new life with her prince. They lived happily ever after and loved each other with all their hearts.

The story of Cinderella remained in the memory of people, inspiring them to believe that happiness and love can always defeat evil and injustice.

Louisa May Alcott, autoarea cărții „Little Women”, s-a născut în 1832 și a crescut în Massachusetts. Ea s-a născut într-o familie cu principii puternice, dând prioritate activităților intelectuale în detrimentul confortului material existând astfel momente în care familia ei era literalmente înfometată, mâncând pâine înmuiată în apă.

Tatăl Louisei, a fost profesor, reformator în educație, filozof, poet, autor, psiholog pentru copii și multe altele. Un membru cheie al grupului transcendentalist, Alcott a fost aproape de gânditori precum Ralph Waldo Emerson, Henry David Thoreau și autorul Nathaniel Hawthorne.

Mama lui Luisa Alcott, Abigail May, descendentă dintr-o familie proeminentă din New England, a fost, de asemenea, o susținătoare a drepturilor femeilor și chiar a militat pentru ca femeile să aibă drepturi politice egale în constituția statului Massachusetts.

În plus, părinții ei erau aboliționiști fervenți. Casa lor a servit drept loc de refugiu al sclavilor pentru Calea Ferată Subterană.*

Louisa ar fi preferat să-și folosească timpul liber pentru a scrie povești dar pentru a ajuta la a pune mâncare pe masă, a lucrat ca croitoreasă, guvernantă și ca ajutor în casele altora.

Deși “Little Women” este cartea care i-a lansat cariera, Louisa Alcott a fost la început reticentă să o scrie. Când, în 1868, un editor de la Roberts Brothers Publishing i-a cerut Louisei May Alcott să scrie un roman pentru fete, ea nu a fost deloc interesată. Nu a vrut să scrie „morală pentru tineri” și chiar a scris în jurnalul ei că nu i-au plăcut niciodată fetele deși nu a cunoscut multe, cu excepția surorilor ei. Dar, pentru că nu aveau destui bani, Louisa a decis să-și ajute familia scriind cartea.

Astfel a scris despre ceea ce știa: experiențele ei cu surorile ei. Louisa Alcott a fost mulțumită de cartea „simplă și adevărată” rezultată, pe care a scris-o într-un timp de 10 săptămâni. Ea a scris multe cărți, dar “Little Women” este cea mai faimoasă a ei. A fost publicat în peste 30 de limbi diferite și nu a fost niciodată epuizată.**

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

*Underground Railroad – https://ro.wikipedia.org/wiki/Underground_Railroad

**epuizat – un articol sau o lucrare epuizată este ceva care nu mai este publicat. Termenul se aplică tuturor tipurilor de materiale tipărite, suporturi vizuale, înregistrări audio și înregistrări video. O carte epuizată este o carte care nu mai este publicată.

In English:

Louisa May Alcott, author of Little Women, was born in 1832 and grew up in Massachusetts. She was born into a family with strong principles, prioritizing intellectual pursuits over material comforts so there were times when her family was literally starving, eating bread soaked in water.

Louisa’s father, was a teacher, educational reformer, philosopher, poet, author, child psychologist and more. A key member of the Transcendentalist group, Alcott was close to thinkers such as Ralph Waldo Emerson, Henry David Thoreau, and author Nathaniel Hawthorne.

Luisa Alcott’s mother, Abigail May, descended from a prominent New England family, was also a supporter of women’s rights and even campaigned for women to have equal political rights in the Massachusetts state constitution.

In addition, her parents were ardent abolitionists. Their home served as a slave haven for the Underground Railroad.

Louisa would have preferred to use her leisure time to write stories but to help put food on the table, she worked as a seamstress, governess and housemaid.

Although Little Women is the book that launched her career, Louisa Alcott was initially reluctant to write it. When, in 1868, an editor at Roberts Brothers Publishing asked Louisa May Alcott to write a novel for girls, she was not at all interested. She didn’t want to write “morals for young people” and even wrote in her diary that she never liked girls even though she didn’t know many except her sisters. But because they didn’t have enough money, Louisa decided to help her family by writing the book.

So she wrote about what she knew: her experiences with her sisters. Louisa Alcott was pleased with the resulting “simple and true” book, which she wrote in 10 weeks. She wrote many books, but “Little Women” is her most famous. It has been published in over 30 different languages and has never been out of print.

„Little Women” este un roman clasic îndrăgit scris de Louisa May Alcott, care îi aduce pe cititori în viața celor patru surori March: Meg, Jo, Beth și Amy, în timp ce acestea trec prin provocările și bucuriile adolescenței în perioada războiului civil american. La începutul cărții, surorile March au visuri mari. Fiecare soră are propria ei personalitate și aspirații unice. Meg este cea mai mare și caută o cale tradițională de căsătorie și de a fi mamă. Jo, plină de spirit și cu pasiune pentru scris, se răzvrătește împotriva normelor societății și își imaginează o carieră în literatură. Ea se căsătorește cu un profesor mai în vârstă, profesorul Bhaer, și îl lasă pe băiatul îndrăgostit de ea, Laurie, să se căsătorească cu sora ei Amy. Beth, blândă și plină de compasiune, își găsește alinare în muzică dar se luptă cu probleme de sănătate. Ea este permanent slăbită după ce a contractat scarlatina care în cele din urmă duce la moartea ei tragică. Amy, cea mai tânără, posedă talent artistic aspirând la un stil de viață rafinat și elegant. Amy călătorește la Paris pentru a studia pictura, dar în cele din urmă decide că nu este destul de talentată și renunță complet la această activitate. Pe măsură ce surorile se maturizează, ele se confruntă cu presiunile societății și trebuie să renunțe la visurile din copilărie. 

Romanul prezintă diversele lor aventuri, creșterea personală și legătura puternică între surori care le susține în provocările vieții. Este o poveste care surprinde esența femeii și urmărirea visurilor individuale într-o lume în schimbare.

In English:

Little Women is a beloved classic novel by Louisa May Alcott that brings readers into the lives of the four March sisters: Meg, Jo, Beth, and Amy, as they navigate the challenges and joys of adolescence during the American Civil War. At the beginning of the book, the March sisters have big dreams. Each sister has her own unique personality and aspirations. Meg is the eldest and seeks a traditional path to marriage and motherhood. Jo, full of wit and a passion for writing, rebels against society’s norms and envisions a career in literature. She marries an older teacher, Professor Bhaer, and leaves her crush, Laurie, to marry her sister Amy. Beth, gentle and compassionate, finds solace in music but struggles with health issues. She is permanently debilitated after contracting scarlet fever which eventually leads to her tragic death. Amy, the youngest, possesses artistic talent aspiring to a refined and elegant lifestyle. Amy travels to Paris to study painting, but eventually decides she isn’t talented enough and gives up on the pursuit altogether. As the sisters mature, they face societal pressures and must let go of their childhood dreams.

The novel features their various adventures, personal growth, and the strong sisterly bond that sustains them through life’s challenges. It is a story that captures the essence of womanhood and the pursuit of individual dreams in a changing world.