Author: admin

“Povestirea cameristei” este un roman distopic al autoarei canadiane Margaret Atwood, publicat pentru prima dată în 1985. Povestea este plasată într-o societate totalitară din viitorul apropiat numită Republica Gilead, care a înlocuit Statele Unite. Acest regim este întemeiat pe subjugarea femeilor, care sunt clasificate în roluri rigide, cu protagonista, Offred, servind ca și cameristă însărcinată cu nașterea copiilor pentru clasa conducătoare.

Republica Gilead este o societate teocratică și totalitară care a apărut ca răspuns la degradarea severă a mediului și la o scădere a natalității. În acest regim, drepturile femeilor sunt în întregime violate și sunt împărțite în clase sociale, cele fertile fiind desemnate ca fiind Cameriste. Cameristele, femei tinere, considerate fertile pînă la proba contrarie, a căror obligație este de a se lăsa pătrunse (sau „fertilizate“, cum se exprimă naratoarea) de acei Comandanți ale căror soții sunt sterpe și, prin aceasta, de a contribui la creșterea natalității.

Naratoarea, și totodată eroina din “Povestirea cameristei”, se numește Offred, ceea ce înseamnă că este (în) proprietatea unui Comandant pe care îl cheamă Fred. Înainte de ascensiunea Gileadului, Offred a trăit o viață normală alături de soțul ei, Luke, și de fiica lor. Societatea era relativ liberă, deși se confrunta tot mai mult cu probleme de mediu și sociale. Pe măsură ce Gilead a preluat puterea, femeile au fost sistematic deposedate de drepturile lor, ceea ce a dus la separarea lui Offred de familia ei și la reeducarea la Centrul Roșu.

Cameristele sunt apreciate doar pentru fertilitatea lor și sunt nevoite să conceapă copii pentru cuplurile de elită care nu pot avea ai lor. Offred trăiește sub supravegherea strictă a Ochilor (poliția secretă) și se confruntă cu pedepse severe pentru orice neascultare.

În ciuda riscurilor, Offred formează o relație clandestină cu Nick, șoferul Comandantului. Nick oferă o conexiune emoțională și intimitate fizică, care altfel îi sunt interzise. Întâlnirile ilicite ale lui Offred cu Nick oferă un scurt răgaz din viața ei apăsătoare.

Comandantul începe s-o cheme pe Offred în biroul său pentru întâlniri private, ceea ce este interzis. El o implică în conversații diverse, joacă Scrabble cu ea și îi permite să citească reviste vechi – luxuri refuzate femeilor din Gilead. Aceste întâlniri o fac pe Offred să pună la îndoială poziția ei și motivele Comandantului. Astfel, Offred află despre un grup secret de rezistență numit Mayday, care lucrează pentru a submina Gilead din interior.

Pe măsură ce regimul își mărește controlul, Ochii vin s-o aresteze pe Offred. Nu este clar dacă sunt acolo pentru a o pedepsi sau pentru a o salva. Nick îi spune să aibă încredere în ei și că fac parte din rezistență. Offred este luată, lăsându-i soarta incertă.

“Povestirea cameristei” a avut un impact profund asupra literaturii și culturii populare, generând numeroase adaptări, inclusiv un serial de televiziune de succes. Explorarea sa de teme precum autoritarismul, opresiunea de gen și rezistența rămâne relevantă, făcându-l o lucrare puternică și de durată de ficțiune distopică. Romanul continuă să fie studiat și discutat pentru portretizarea înfricoșătoare a unei societăți lipsite de libertăți personale și avertizarea împotriva pericolelor ideologiilor extreme.

In English:

The Handmaid’s Tale is a dystopian novel by Canadian author Margaret Atwood, first published in 1985. The story is set in a near-future totalitarian society called the Republic of Gilead, which has replaced the United States. This regime is founded on the subjugation of women, who are categorized into rigid roles, with the protagonist, Offred, serving as a Handmaid tasked with bearing children for the ruling class.

The Republic of Gilead is a theocratic and totalitarian society that has arisen in response to severe environmental degradation and a plummeting birthrate. In this regime, women’s rights are entirely stripped away, and they are divided into classes, with the fertile ones designated as Handmaids. The handmaids, young women, considered fertile until proven otherwise, whose obligation is to allow themselves to be penetrated (or “fertilized”, as the narrator expresses it) by those Commanders whose wives are barren, and thereby contribute to the growth of birth.

The narrator, and also the heroine of “The Handmaid’s Tale”, is called Offred, which means that she is (in) the possession of a Commander named Fred. Before the rise of Gilead, Offred lived a normal life with her husband, Luke, and their daughter. Society was relatively free, though increasingly faced with environmental and social issues. As Gilead took power, women were systematically stripped of their rights, leading to Offred’s separation from her family and re-education at the Red Center.

Handmaids are valued solely for their fertility and are forced to conceive children for elite couples who cannot have their own. Offred lives under the strict watch of the Eyes (secret police) and faces severe punishment for any disobedience.

Despite the risks, Offred forms a clandestine relationship with Nick, the Commander’s chauffeur. Nick provides a semblance of emotional connection and physical intimacy, which are otherwise forbidden to her. Offred’s illicit meetings with Nick offer a brief respite from her oppressive life.

The Commander begins to summon Offred to his study for private meetings, which is forbidden. He engages her in conversations, plays Scrabble with her, and allows her to read old magazines—luxuries denied to women in Gilead. These meetings make Offred question her position and the Commander’s motives. Thus, Offred learns of a secret resistance group called Mayday, which is working to undermine Gilead from within.

As the regime tightens its grip, the Eyes come to arrest Offred. It is unclear whether they are there to punish her or rescue her. Nick tells her to trust them and that they are part of the resistance. Offred is taken away, leaving her fate uncertain.

The Handmaid’s Tale has had a profound impact on literature and popular culture, spawning numerous adaptations, including a successful television series. Its exploration of themes like authoritarianism, gender oppression, and resistance remains relevant, making it a powerful and enduring work of dystopian fiction. The novel continues to be studied and discussed for its chilling portrayal of a society stripped of personal freedoms and its warning against the dangers of extreme ideologies.

de Daniel Defoe

Sunt unsprezece ani de la prima mea zi pe insulă. Într-o zi, văd că nu am mult praf de pușcă. Încep să mă îngrijorez. Am nevoie de praf de pușcă dacă vreau să vânez animale.

Prima mea capră este foarte bătrână. Vreau carne, dar nu am inima să o omor. Într-o zi, moare de moarte naturală.

Cu din ce în ce mai puțin praf de pușcă, trebuie să găsesc o altă modalitate de a obține carne.

Mă hotărăsc să fac o capcană. Nu am succes la început. Dar apoi prind trei capre tinere. Sunt un mascul si doua femele. Le iau acasă cu mine.

Țin caprele într-o zonă mică. Fac un gard în jurul zonei. Dar zona este prea mică pentru trei capre. Așa că le fac un gard în jurul unei zone mai mari.

Îmi ia trei luni să construiesc acest gard. Dar zona este foarte frumoasă. Există multă iarbă și apă pentru ele.

După ceva timp, tinerele capre sunt calme. În curând mănâncă din mâna mea.

În doi ani, am douăsprezece capre în gardul meu. Și în trei ani, am mai mult de douăzeci de capre.

Am mult lapte și carne datorită acestui lucru. Experimentez puțin și, după ceva timp, reușesc să fac brânză și unt.

Masa mea este plină acum și am o mulțime de animale în jurul meu. Am câinele meu bătrân, caprele și papagalul. Singurul lucru care încă îmi lipsește este cineva pentru o conversație.

Într-o zi, mă duc în partea de mare unde este curentul puternic. Pe drum, mă gândesc cât de ciudat arăt.

Am o pălărie mare, o jachetă scurtă și pantaloni scurti. Toate sunt făcute din piele de animal. Nu am șosete sau pantofi, dar îmi pun niște piei de capră în jurul picioarelor. Am două curele. O centură este pentru pistol și cuțit, iar o centură pentru praful de pușcă.

Mai port un coș în spate și o umbrelă deasupra capului. Barba mea este foarte lungă. Văd că după unsprezece ani petrecuți pe insulă nu arăt ca un englez. Sunt o persoană diferită.

Într-o zi, mă plimb pe plajă. Mă duc să-mi verific canoea. Apoi văd ceva surprinzător. Văd semnul unui picior de om pe nisip.

Mă uit în jur, dar nu văd pe nimeni. Sunt speriat. Fug înapoi la casa mea. Sunt atât de speriat că este greu să dorm noaptea.

Apoi, mă gândesc: „Poate că totul este doar imaginația mea. Sau poate este semnul propriului meu picior și este stupid să fiu speriat.”

După acest gând, mă simt mai bine. Plec de acasă. Mă duc să mă uit din nou la semn.

In English:

It is eleven years after my first day on the island. One day, I see that I don’t have much gunpowder. It starts to worry me. I need gunpowder if I want to hunt animals.

My first goat is very old. I want meat but I don’t have the heart to kill her. One day, she dies a natural death.

With less and less gunpowder, I have to find another way how to get meat.

I decide to make a trap. I am not successful at the beginning. But then I catch three young goats. They are one male and two females. I take them home with me.

I keep the goats inside a small area. I make a fence around the area. But the area is too small for three goats. So I make a fence for them around a bigger area.

It takes me three months to build this fence. But the area is very nice. There is a lot of grass and water for them.

After some time, the young goats are very calm. Soon they eat from my hand.

In two years, I have twelve goats inside my fence. And in three years, I have more than twenty goats.

I have a lot of milk and meat thanks to this. I experiment a little, and after some time I am able to make cheese and butter.

My table is full now and I have a lot of animals around me. I have my old dog, goats and my parrot. The only thing which I still miss is somebody for a conversation.

One day, I go to the part of the sea where the strong current is. On the way there, I think about how strange I look.

I have a big hat, a short jacket and short trousers. They are all made from animal skin. I don’t have socks or shoes but I put some goat skins around my feet. I have two belts. One belt is for the gun and knife, and one belt for the gunpowder.

I also carry a basket on my back and an umbrella above my head. My beard is very long. I see that after eleven years on the island I don’t look like an Englishman. I am a different person.

One day, I am walking on the beach. I am going to check my canoe. Then I see something surprising. I see a mark of a human foot on the sand.

I look around but I see nobody. I am scared. I run back to my house. I am so scared that it is difficult to sleep at night.

Then, I think, “Maybe it is all only my imagination. Or maybe it is the mark of my own foot and it is stupid to be scared.”

After this thought, I feel better. I leave my house. And I go look at the mark again.

de Jenny Han

“Vara în care am devenit frumoasă” este un roman pentru tineri, publicat pentru prima dată în 2009. Este prima carte dintr-o trilogie care urmărește viața lui Isabel „Belly” și verile ei la casa de pe plajă din Cousins ​​Beach, unde își petrece timp cu familia ei și familia Fisher. Povestea explorează teme de creștere, prima dragoste și complexitatea relațiilor.

În fiecare vară, Belly, mama ei, Laurel și fratele ei Steven merg la Cousins ​​Beach pentru a sta cu Susannah Fisher și fiii ei, Conrad și Jeremiah. Aceste veri sunt mometul cel mai așteptat al anului lui Belly, pline de ieșiri pe plajă, focuri de tabără și prezența permanentă a fraților Fisher.

În această vară, Belly are aproape 16 ani și se simte diferit. Ea a crescut și începe să fie remarcată într-un mod nou de băieți, inclusiv de Conrad și Jeremiah. Băieții, care au văzut-o mereu ca pe o soră mai mică, încep să o vadă într-o altă lumină, adăugând complexitate relațiilor lor.

Belly a fost îndrăgostită de Conrad de când își amintește, dar el a fost întotdeauna îndepărtat și aparent neinteresat. În această vară, Conrad este mai capricios ca niciodată, se ocupă de propriile probleme pe care le ține pentru el. În ciuda acestui fapt, Belly încă nutrește sentimente pentru el, sperând că în sfârșit o va observa.

Dinamica de la casa de pe plajă devine tensionată pe măsură ce Belly își navighează sentimentele atât pentru Conrad, cât și pentru Jeremiah. Jeremiah, care a fost întotdeauna un bun prieten cu Belly, începe să manifeste un interes romantic pentru ea. Belly este sfâșiată între îndrăgostirea ei de mult timp pentru Conrad și sentimentele noi și incitante pe care le are pentru Jeremiah.

Sentimentele romantice ale lui Belly ajung la apogeu când se trezește prinsă între Conrad și Jeremiah. Ea trăiește emoțiile și durerile de inimă ale primei iubiri, învățând despre ea însăși și despre persoanele de care îi pasă în acest proces. Romanul se termină cu tensiuni nerezolvate, pregătind scena pentru cărțile ulterioare din trilogie.

In English:

The Summer I Turned Pretty is a young adult novel by Jenny Han, first published in 2009. It is the first book in a trilogy that follows the life of Isabel “Belly” Conklin and her summers at the beach house in Cousins Beach, where she spends time with her family and the Fisher family. The story explores themes of growing up, first love, and the complexities of relationships.

Every summer, Belly, her mother Laurel, and her brother Steven go to Cousins Beach to stay with Susannah Fisher and her sons, Conrad and Jeremiah. These summers are the highlight of Belly’s year, filled with beach outings, bonfires, and the enduring presence of the Fisher boys.

This particular summer, Belly is 15 going on 16, and she feels different. She has grown up and is starting to be noticed in a new way by boys, including Conrad and Jeremiah. The boys, who have always seen her as a little sister, begin to see her in a different light, adding complexity to their relationships.

Belly has had a crush on Conrad for as long as she can remember, but he has always been aloof and seemingly uninterested. This summer, Conrad is moodier than ever, dealing with his own issues that he keeps to himself. Despite this, Belly still harbors feelings for him, hoping he will finally notice her.

The dynamics at the beach house become strained as Belly navigates her feelings for both Conrad and Jeremiah. Jeremiah, who has always been a good friend to Belly, starts to show romantic interest in her. Belly is torn between her longstanding crush on Conrad and the new, exciting feelings she has for Jeremiah.

Belly’s romantic feelings come to a head as she finds herself caught between Conrad and Jeremiah. She experiences the thrills and heartaches of first love, learning about herself and the people she cares about in the process. The novel ends with unresolved tensions and emotional cliffhangers, setting the stage for the subsequent books in the trilogy.

de Daniel Defoe

După trei ani petrecuți pe insulă, hainele mele sunt deja foarte vechi. Încep să folosesc pieile animalelor. Fac o șapcă și alte haine din piei.

Am nevoie și de o umbrelă. Încerc să fac și o umbrelă din piei. Este greu la început. Este nevoie de ceva timp. Dar am succes până la urmă.

După trei ani, sunt destul de fericit. Am tot ceea ce îmi trebuie pentru viața mea.

Viața mea pe insulă continuă în următorii 5 ani. În acest timp, mă hotărăsc să mai fac o canoe. Canoea este mai mică. Nu este dificil să o duc pe plajă.

Canoea este terminată în iunie. Vreau să călătoresc în jurul insulei cu o canoe. Am pus mâncare, apă și pistoale în canoe. Sunt gata de excursie.

Începutul călătoriei mele nu este ușor pentru mine. Sunt în pericol când începe călătoria mea. Trebuie să ocolesc niște stânci în mare.

Când vreau să mă întorc pe pământ, simt un curent puternic sub canoe. Curentul mă duce departe de insulă. Situația este oribilă. Sunt speriat. Nu pot supraviețui în larg. Nu am suficientă mâncare și apă pentru o călătorie lungă.

Lupt foarte mult împotriva curentului timp de două ore. Apoi, mă apropii de insula mea. Îmi pot continua călătoria în jurul insulei. Acum, știu că sunt mai puternic decât curenții din jurul insulei. Mă simt bine. Mă simt puternic.

În curând, găsesc un mic râu. Merg sus pe râu. Dar nu ajung nicăieri pentru că în curând râul este foarte îngust. Pietrele blochează drumul. Nu pot continua. Las canoea unde este.

Vreau să explorez această parte a insulei. Nu sunt departe de partea insulei pe care o cunosc. În curând, găsesc drumul spre casa mea din vale.

Sunt foarte obosit de la excursie. În curând, dorm.

Apoi, aud o voce. Mă trezesc. Vocea îmi spune numele: „Robinson, unde ești? Robinson, unde ești?

În primul rând, mi-e frică. Dar apoi văd papagalul meu Poll. El stă deasupra gardului. El știe aceste cuvinte de la mine. Și el spune aceste cuvinte cu aceeași intonație ca mine.

Sunt surprins când îl văd aici. Mă gândesc: „De ce nu este acasă?” Dar sunt fericit când îl văd.

Nu mă întorc la canoe. Mă întorc acasă cu papagalul.

Nu fac o astfel de călătorie timp de un an. Stau în casa mea de cele mai multe ori. Fac mai multe unelte și oale. Pot să fac și coșuri foarte frumoase acum.

In English:

After three years on the island, my clothes are already very old. I start to use the skins of the animals. I make a cap and other clothes from the skins.

I also need an umbrella. I try to make an umbrella from the skins too. It is difficult at the beginning. It takes some time. But I am successful in the end.

After three years, I am quite happy. I have everything what I need for my life.

My life on the island continues for the next 5 years. During this time, I decide to make another canoe. The canoe is smaller. It isn’t difficult to move it to the beach.

The canoe is finished in June. I want to travel around the island in the canoe. I put food, water and guns in the canoe. I am ready for the trip.

The beginning of my trip isn’t easy for me. I am in danger when my journey starts. I have to go around some rocks in the sea.

When I want to go back to the land, I feel a strong current under the canoe. The current is taking me away from the island. The situation is horrible. I am scared. I can’t survive in the open sea. I don’t have enough food and water for a long journey.

I fight very hard against the current for two hours. Then, I am able to get close to my island. I can continue my trip around the island. Now, I know that I am stronger than the currents around the island. I feel good. I feel strong.

Soon, I find a small river. I go up the river. But I get nowhere because soon the river is very narrow. Stones block the way. I can’t continue. I leave the canoe where it is.

I want to explore this part of the island. I am not far from the part of the island which I know. Soon, I find the way to my house in the valley.

I am very tired from the trip. Soon, I sleep.

Then, I hear a voice. I wake up. The voice is saying my name, “Robinson, where are you? Robinson, where are you?”

First, I am scared. But then I see my parrot Poll. He sits on top of the fence. He knows these words from me. And he is saying these words with the same intonation as me.

I am surprised when I see him here. I think, “Why isn’t he at home?” But I am happy when I see him.

I don’t go back to the canoe. I return home with the parrot.

I don’t make such a trip for a year. I stay in my house most of the time. I make more tools and pots. I can also make very nice baskets now.

“Un veac de singurătate” este un roman scris de autorul columbian Gabriel Márquez, publicat pentru prima dată în 1967. Este o lucrare fundamentală în genul realismului magic, împletind extraordinarul cu obișnuitul pentru a spune povestea multigenerațională a familiei Buendía, în orașul fictiv Macondo. Romanul explorează teme despre soartă, singurătate și natura ciclică a istoriei.

Romanul începe cu José Arcadio Buendía și soția sa, Úrsula Iguarán, care întemeiază orașul Macondo. Izolat de restul lumii, Macondo este inițial un loc minunat cu promisiune magică. José Arcadio este un om curios și inventiv, care caută constant noi cunoștințe, adesea în detrimentul bunăstării familiei sale.

Macondo suferă schimbări semnificative de-a lungul romanului, reflectând temele mai largi de creștere și decădere. Declinul familiei este marcat de creșterea izolării și corupției. Macondo este distrus de un uragan, simbolizând sfârșitul descendenței familiei Buendía și încheierea inevitabilă a istoriei lor ciclice.

De-a lungul cărții, personajele nu se pot elibera de tiparele comportamentale ale familiei lor: în schimb, se trezesc prinși în destine care imită istoria familiei lor.

“Un veac de singurătate” a avut un impact profund asupra literaturii, popularizând genul realismului magic și aducând atenția internațională asupra literaturii latino-americane. A fost tradusă în numeroase limbi și rămâne o lucrare fundamentală, studiată și admirată pentru structura sa narativă complicată, simbolismul bogat și explorarea profundă a experienței și istoriei umane. Temele romanului despre singurătate, soartă și natura ciclică a istoriei continuă să rezoneze cu cititorii din întreaga lume.

In English:

One Hundred Years of Solitude is a landmark novel by Colombian author Gabriel García Márquez, first published in 1967. It is a seminal work in the genre of magical realism, weaving the extraordinary with the ordinary to tell the multi-generational story of the Buendía family in the fictional town of Macondo. The novel explores themes of fate, solitude, and the cyclical nature of history.

The novel begins with José Arcadio Buendía and his wife, Úrsula Iguarán, founding the town of Macondo. Isolated from the rest of the world, Macondo is initially a place of magical wonder and promise. José Arcadio is a curious and inventive man, constantly seeking new knowledge, often to the detriment of his family’s well-being.

Macondo undergoes significant changes throughout the novel, reflecting the broader themes of growth and decay. The family’s decline is marked by increasing isolation and corruption. Macondo is destroyed by a hurricane, symbolizing the end of the Buendía lineage and the inevitable conclusion of their cyclical history.

Throughout the book, characters cannot break free of their family’s behavioral patterns: instead they find themselves trapped within fates that echo their family history.

One Hundred Years of Solitude has had a profound impact on literature, popularizing the genre of magical realism and bringing international attention to Latin American literature. It has been translated into numerous languages and remains a seminal work, studied and admired for its intricate narrative structure, rich symbolism, and deep exploration of human experience and history. The novel’s themes of solitude, fate, and the cyclical nature of history continue to resonate with readers worldwide.

de Daniel Defoe

Primul meu porumb îl am la sfârșitul lunii decembrie. Nu este mult porumb. Nu vreau să mănânc porumb. Mă hotărăsc să păstrez toate semințele. Scopul meu este să pun semințele în pământ și să am mai mult porumb mai târziu.

Am nevoie de niște ghivece pentru semințe. Caut lut pe insulă.

Găsesc niște lut și încerc să fac o oală. Nu am succes la început.

Dar încerc iar și iar. Este o muncă lungă. Dar după două luni de experimente, fac două oale.

Am pus oalele în coșuri. Am pus iarbă uscată între coșuri și ghivece. Iarba uscată și coșurile protejează foarte bine ghivecele.

Continui să fac oale mici. Calitatea lor este din ce în ce mai bună.

Fac si oale lungi dar nu foarte înalte. Am pus apă de mare în ele. Când apa dispare, am sare.

Într-o zi, găsesc în foc o bucată spartă de oală. Focul face bucata foarte tare. Este ca o piatră. Piesa este și foarte roșie.

Am o idee. Iau o oală și fac foc în jurul oalei. Oala este foarte tare după două ore. Sunt mulțumit de rezultat.

Am nevoie și de un instrument cu care să fac făină. Iau o bucată mare de lemn tare. Fac o gaură în lemn. Pun semințele în gaură. Apoi mai iau o bucată de lemn tare. Eu sparg semințele în gaură cu al doilea lemn.

Făina rămâne pe fundul găurii.

Acum vreau să coc pâine. Am o idee. Amestec făina cu apa. Apoi, iau două pietre. Am pus pietrele lângă foc. Când pietrele sunt foarte fierbinți, pun pâinea între ele.

Acum, am prima mea pâine pe insulă. Pâinea nu este perfectă. Dar imi place mult pâinea. Este prima mea pâine după mult timp. Este în timpul celui de-al treilea an pe insulă.

Mă gândesc să călătoresc în jurul insulei pe mare. Cred că se poate face o canoe. Vreau să fac o canoe dintr-un copac mare. Găsesc un copac mare. Am tăiat copacul. Încep să fac o gaură în ea.

Dar după câteva zile, încep să mă gândesc la ceva. Încep să mă gândesc cum să duc canoea din pădure la plajă. Mă gândesc la asta pentru că sunt destul de departe de plajă. Văd ca este o problema. Văd un mic deal între pădure și plajă.

Nu pot trece canoea peste deal. Canoea este foarte grea.

Sunt foarte supărat. Trebuie să las canoea în pădure. Pierd multe zile de muncă.

Nu cred că pot face o asemenea greșeală. Trebuie să-mi planific mai bine munca data viitoare.

In English:

I have my first corn at the end of December. It isn’t a lot of corn. I don’t want to eat the corn. I decide to keep all the seeds. My goal is to put the seeds in the ground and have more corn later.

I need some pots for the seeds. I look for clay on the island.

I find some clay and I try to make a pot. I have no success at the beginning.

But I try again and again. It is long work. But after two months of experiments, I make two pots.

I put the pots in baskets. I put dry grass between the baskets and the pots. The dry grass and the baskets protect the pots very well.

I continue to make small pots. Their quality is better and better.

I also make long but not very high pots. I put sea water in them. When the water is gone, I have salt.

One day, I find a broken piece of a pot in the fire. The fire makes the piece very hard. It is like a stone. The piece is very red too.

I have an idea. I take one pot and I make a fire around the pot. The pot is very hard after two hours. I am happy with the result.

I also need a tool with which I can make flour. I take a big piece of hard wood. I make a hole in the wood. I put the seeds in the hole. Then I take another piece of hard wood. I break the seeds in the hole with this second wood.

The flour stays on the bottom of the hole.

Now, I want to bake bread. I have an idea. I mix the flour with water. Then, I take two stones. I put the stones near the fire. When the stones are very hot, I put the bread between them.

Now, I have my first bread on the island. The bread is not perfect. But I like the bread a lot. It is my first bread after a long time. It is during my third year on the island.

I think about travelling around the island by sea. I think that it is possible to make a canoe. I want to make a canoe from a big tree. I find one big tree. I cut the tree. I start to make a hole in it.

But after some days, I start to think about something. I start to think how to get the canoe from the forest to the beach. I think about it because I am quite far from the beach. I see that it is a problem. I see a small hill between the forest and the beach.

It is not possible to move the canoe over the hill. The canoe is very heavy for it.

I am really angry. I have to leave the canoe in the forest. Many days of work are lost.

I don’t believe that I can make such a mistake. I have to plan my work better next time.

de Leo Tolstoy

“Anna Karenina” este un roman publicat pentru prima dată în serie între 1875 și 1877. Romanul este considerat una dintre cele mai mari opere ale literaturii, oferind o explorare profundă a dragostei, familiei și societății în Rusia secolului al XIX-lea. Povestea împletește viețile mai multor personaje, cu aventura tragică dintre Anna Karenina și contele Vronsky în centrul ei.

Romanul începe cu o criză domestică în familia Oblonsky, unde infidelitatea lui Stiva cu guvernanta a fost descoperită de soția sa, Dolly. Sora lui Stiva, Anna Karenina, sosește din Sankt Petersburg pentru a ajuta la mediere. Anna o convinge cu succes pe Dolly să îl ierte pe Stiva, arătându-și farmecul și influența.

La un bal, Anna îl întâlnește pe contele Vronsky, care este imediat îndrăgostit de Anna și cei doi încep o aventură. Relația lor devine rapid subiect de scandal, mai ales după ce Anna rămâne însărcinată cu copilul lui Vronsky.

Relația Annei cu Vronsky provoacă o ruptură între ea și soțul ei, Karenin. În ciuda șocului și furiei sale inițiale, Karenin se oferă să mențină o fațadă a căsătoriei de dragul fiului lor, Seryozha. Cu toate acestea, sfidarea deschisă a Annei și dragostea ei pentru Vronsky fac acest lucru imposibil. Încercările lui Karenin de a menține demnitatea și respectul societății se ciocnesc de umilința sa personală și tulburările emoționale.

Pe măsură ce povestea lor de dragoste devine publică, Anna devine din ce în ce mai izolată de societate. Cariera lui Vronsky are și ea de suferit din cauza scandalului. În cele din urmă, Anna și Vronsky pleacă în Italia, încercând să înceapă din nou. Cu toate acestea, paranoia și nesiguranța Annei cu privire la loialitatea lui Vronsky cresc, exacerbate de ostracismul ei social și de dorul ei pentru fiul ei, pe care Karenin refuză s-o lase să-l vadă.

Situația Annei se deteriorează pe măsură ce devine mai paranoică și mai disperată. Convinsă că Vronsky nu o mai iubește și incapabilă să facă față constrângerilor și judecății societății, Anna devine din ce în ce mai descurajată. Într-un moment de disperare totală, ea se aruncă sub tren, punându-și capăt vieții.

După moartea Annei, Vronsky este devastat și se înscrie într-un regiment de voluntari pentru a lupta în războiul ruso-turc, căutând o formă de mântuire prin sacrificiu.

“Anna Karenina” este celebrată pentru explorarea profundă a emoțiilor umane și a presiunilor societale. Relevanța sa de durată și studiile profunde ale caracterului continuă să captiveze cititorii și oamenii de știință. Romanul a fost adaptat în numeroase filme, seriale de televiziune și producții de scenă, cimentându-și și mai mult statutul de clasic literar.

In English:

Anna Karenina is a novel by Russian author Leo Tolstoy, first published in serial installments from 1875 to 1877. The novel is widely regarded as one of the greatest works of literature, offering a profound exploration of love, family, and society in 19th-century Russia. The story weaves together the lives of multiple characters, with the tragic affair between Anna Karenina and Count Vronsky at its core.

The novel opens with a domestic crisis in the Oblonsky household, where Stiva’s infidelity with the governess has been discovered by his wife, Dolly. Stiva’s sister, Anna Karenina, arrives from St. Petersburg to help mediate. Anna successfully persuades Dolly to forgive Stiva, showcasing her charm and influence.

At a ball, Anna meets Count Vronsky, who is immediately smitten with Anna, and the two begin an affair. Their relationship quickly becomes the subject of scandal, especially after Anna becomes pregnant with Vronsky’s child.

Anna’s affair with Vronsky causes a rift between her and her husband, Karenin. Despite his initial shock and anger, Karenin offers to maintain a facade of marriage for the sake of their son, Seryozha. However, Anna’s open defiance and her love for Vronsky make this impossible. Karenin’s attempts to maintain dignity and societal respect clash with his personal humiliation and emotional turmoil.

As the affair becomes public, Anna becomes increasingly isolated from society. Vronsky’s career also suffers due to the scandal. Eventually, Anna and Vronsky leave for Italy, attempting to start anew. However, Anna’s paranoia and insecurity about Vronsky’s loyalty grow, exacerbated by her social ostracism and her longing for her son, whom Karenin refuses to let her see.

Anna’s situation deteriorates as she becomes more paranoid and despairing. Convinced that Vronsky no longer loves her and unable to cope with the constraints and judgment of society, Anna becomes increasingly despondent. In a moment of utter despair, she throws herself under a train, ending her life.

Following Anna’s death, Vronsky is devastated and enlists in a volunteer regiment to fight in the Russo-Turkish War, seeking a form of redemption through sacrifice.

Anna Karenina is celebrated for its deep exploration of human emotions and societal pressures. Its enduring relevance and profound character studies continue to captivate readers and scholars. The novel has been adapted into numerous films, television series, and stage productions, further cementing its status as a literary classic.

de Daniel Defoe

Fac călătorii din ce în ce mai lungi în jurul insulei. Am nevoie de un coș pentru aceste călătorii. Cu un coș pot transporta mai multă mâncare în timpul călătoriilor mele. De asemenea, pot transporta mai multe fructe din valea fructelor.

Am tăiat ramuri din copac pe care le folosesc pentru gardurile mele. Eu folosesc crengile pentru coș.

Când termin coșul, mă hotărăsc să fac o călătorie lungă în jurul insulei.

Trec prin valea fructelor. După vale, găsesc niște câmpuri. Este multă iarbă pe câmpuri. Câmpurile sunt foarte plate.

Sunt multe flori pe câmpuri. Florile miros atât de bine. Multe insecte zboară în jurul acestor flori. Văd niște fluturi mari. Aripile lor au zece centimetri lățime.

Văd și copaci mici în jurul acestor câmpuri. Găsesc nuci în acești copaci. Aceste nuci sunt diferite de nucile din Anglia. Au o formă diferită. Sunt, de asemenea, mai dulci decât nucile din Anglia.

Descopăr câteva animale noi pe această parte a insulei. Aici trăiesc pisici sălbatice. De asemenea, văd mulți papagali și alte păsări interesante.

Prind un papagal. Iau papagalul cu mine. Corpul lui are multe culori. Văd roșu, verde, portocaliu, albastru, roz și galben.

Această parte a insulei este foarte frumoasă. Este multă mâncare aici. Dar nu vreau să mă mut aici.

Câinele meu prinde o capră tânără la întoarcere. Salvez capra. Iau capra cu mine. Vreau să păstrez capre. Acum mai am o șansă.

Las capra în casa mea din vale. Vreau să pregătesc puțin spațiu pentru capră în prima mea casă.

Sunt atât de obosit după călătorie. Mă relaxez toată ziua. Fac o cușcă pentru papagal. Aduc acasă capra. Capra începe să fie calmă.

Fac o hartă a întregii insule. Am pus aceste noi locuri pe hartă.

Timpul trece foarte repede. În curând, este din nou septembrie. Este al doilea an al meu pe insulă. Sunt mai puțin trist acum. Imi accept situatia. Am multe lucruri bune în viața mea.

Zilele mele sunt asemănătoare. Vânez dimineața. Gătesc la prânz. Mă relaxez după-amiaza când soarele este foarte puternic. Lucrez seara. Aceasta este ziua mea obișnuită.

De asemenea, îmi învăț papagalul cum să-și spună numele. Numele lui este Poll.

Am o problemă cu porumbul meu în noiembrie și decembrie. Caprele sălbatice vor să mănânce plantele mici.

Nu vreau să-mi pierd porumbul. Așa că fac repede un gard în jurul câmpului cu porumbul.

Fac o poartă în gard. Am pus câinele în interiorul gardului. El îmi protejează porumbul noaptea.

În curând, plantele sunt înalte, dar apare un alt pericol. Păsările încep să mănânce semințele.

Trag în păsări. Ele zboară departe. Trebuie să păzesc terenul în fiecare zi.

In English:

I make longer and longer trips around the island. I need a basket for these trips. With a basket I can carry more food during my trips. I can also carry more fruit from the fruit valley.

I cut branches from the tree which I use for my fences. I use the branches for the basket.

When I finish the basket, I decide to make a long trip around the island.

I go through the fruit valley. After the valley, I find some fields. A lot of grass is on the fields. The fields are very flat.

There are a lot of flowers on the fields. The flowers smell so good. Many insects fly around these flowers. I see some big butterflies. Their wings are ten centimetres wide.

I also see small trees around these fields. I find nuts on these trees. These nuts are different from nuts in England. They have a different shape. They are also more sweet than nuts in England.

I discover some new animals on this side of the island. Wild cats live here. I also see many parrots and other interesting birds.

I catch one parrot. I take the parrot with me. His body has many colours. I see red, green, orange, blue, pink and yellow.

This part of the island is very nice. More food is here. But I don’t want to move here.

My dog catches a young goat on the way back. I save the goat. I take the goat with me. I want to keep goats. Now I have another chance.

I leave the goat in my valley house. I want to prepare some space for the goat in my first home.

I am so tired from the trip. I relax the whole day. I make a cage for the parrot. I bring home the goat. The goat starts to be calm.

I make a map of the whole island. I put these new places on the map.

The time goes very fast. Soon, it is September again. This is my second year on the island. I am less sad now. I accept my situation. I have many good things in my life.

My days are similar. I hunt in the morning. I cook at noon. I relax in the afternoon when the sun is very strong. And I work in the evening. This is my typical day.

I also teach my parrot how to say his name. His name is Poll.

I have a problem with my corn in November and December. The wild goats want to eat the little plants.

I don’t want to lose my corn. So I quickly make a fence around the field with the corn.

I make a gate in the fence. I put my dog inside the fence. He protects my corn at night.

Soon, the plants are tall, but another danger comes. Birds start to eat the seeds.

I shoot at the birds. They fly away. I must watch my field every day.

de John Steinbeck

“Fructele mâniei” este un roman publicat în 1939. Este o descriere emoționantă și puternică a situației fermierilor americani în timpul Marii Depresii, concentrându-se pe teme de nedreptate, supraviețuire și rezistență. Romanul a câștigat Premiul Pulitzer pentru ficțiune în 1940 și este considerat unul dintre cele mai mari romane americane.

Romanul este plasat în perioada deșertificării din anii 1930, urmărind călătoria familiei Joad din Oklahoma în California. Romanul începe cu Tom Joad care se întoarce la ferma familiei sale din Sallisaw, Oklahoma, după ce a fost eliberat condiționat din închisoare. Găsește ferma abandonată și află că familia lui, la fel ca mulți alții, a fost evacuată din cauza fenomenului de deșertificare și a dificultăților economice. Agricultorii sunt strămutați de către marii proprietari de terenuri și bănci, care folosesc tractoare pentru a înlocui forța umană.

Tom se reunește cu familia sa la casa unchiului său John. Soții Joad, care se confruntă cu circumstanțe disperate, decid să călătorească în California, atrași de reclame care promit muncă și o viață mai bună. Își împachetează lucrurile într-un camion dărăpănat și încep călătoria anevoioasă către vest pe Ruta 66.

În California, soții Joad experimentează realitățile dure ale vieții migranților. Ei se confruntă cu ostilitatea și exploatarea din partea proprietarilor de terenuri și a locuitorilor. Familia se confruntă cu numeroase greutăți, inclusiv condiții precare de viață, lipsă de hrană și exploatare de către angajatori.

Familia Joad continuă să se fragmenteze sub tensiunea circumstanțelor lor. Copilul surorii lui Tom este născut mort, un simbol al viselor și sperantelor spulberate ale familiilor de migranți. În ciuda suferinței lor, spiritul lor de rezistență dăinuie.

În scena finală, Rose of Sharon, sora lui Tom, realizează un act de umanitate profundă. Ea își oferă laptele matern unui bărbat înfometat pe care îl întâlnesc într-un hambar, simbolizând puterea de durată a compasiunii și a solidarității în mijlocul disperării.

Explorarea romanului a unor teme precum inegalitatea economică, justiția socială și rezistența umană continuă să fie relevantă, făcându-l un clasic atemporal și un comentariu puternic asupra condiției umane.

In English:

The Grapes of Wrath is a novel by John Steinbeck, published in 1939. It is a poignant and powerful depiction of the plight of American farmers during the Great Depression, focusing on themes of injustice, survival, and resilience. The novel won the Pulitzer Prize for Fiction in 1940 and is widely regarded as one of the greatest American novels.

The novel is set during the Dust Bowl era of the 1930s, primarily following the journey of the Joad family from Oklahoma to California. The novel begins with Tom Joad returning to his family’s farm in Sallisaw, Oklahoma, after being paroled from prison. He finds the farm abandoned and learns that his family, like many others, has been evicted due to the Dust Bowl and economic hardship. Tenant farmers are being displaced by large landowners and banks, who use tractors to replace human labor.

Tom reunites with his family at his Uncle John’s house. The Joads, facing desperate circumstances, decide to travel to California, drawn by handbills promising work and a better life. They pack their belongings into a dilapidated truck and begin the arduous journey westward on Route 66.

In California, the Joads experience the harsh realities of migrant life. They encounter hostility and exploitation from landowners and local residents. The family faces numerous hardships, including poor living conditions, lack of food, and exploitation by employers.

The Joad family continues to fragment under the strain of their circumstances. Rose of Sharon’s baby is stillborn, a symbol of the shattered dreams and hopes of the migrant families. Despite their suffering, the Joads’ spirit of resilience endures.

In the final scene, Rose of Sharon performs an act of profound humanity. She offers her breast milk to a starving man they encounter in a barn, symbolizing the enduring power of compassion and solidarity amidst despair.

The novel’s exploration of themes like economic inequality, social justice, and human resilience continues to be relevant, making it a timeless classic and a powerful commentary on the human condition.

de Daniel Defoe

Nu mă mut în valea fructelor. Dar mă hotărăsc să-mi fac o casă aici.

Vizitez foarte des valea. Pas cu pas, îmi construiesc casa. Casa este mică. Fac un gard dublu în jurul casei. Casa este protejată ca un castel.

Din nou, folosesc o scară când vreau să intru înăuntru. Înăuntru am scări într-un colț al gardului. Folosesc scările când ies afară. Și folosesc scara când intru înăuntru.

Această activitate durează toată luna august și începutul lunii septembrie. Dar îmi place foarte mult. Valea fructelor îmi dă atât de multă energie. Mă simt atât de sănătos și puternic aici.

Uneori, când sunt noaptea în vale, privesc luna și stelele. Mă gândesc la soția mea. Mă gândesc la familia mea din Anglia. Știu că ei văd aceeași lună. Ei văd aceleași stele. Dar nu putem fi împreună. Mă gândesc foarte des la familia mea. Le doresc tot ce este mai bun pentru ei.

Mă gândesc și la toți oamenii care văd luna. Mă gândesc la locurile în care trăiesc. Mă simt conectat cu ei. Uneori, mă simt conectat cu întregul univers.

Mă gândesc și la Dumnezeu. Am întrebări pentru Dumnezeu. Îl întreb: „De ce sunt pe această insulă? De ce sunt încă în viață când prietenii mei sunt toți morți?

Nu am răspunsuri la aceste întrebări. Dar eu cred în Dumnezeu. Eu cred că El știe ce face.

Este momentul în care începe sezonul ploios. Sezonul ploios continuă până la mijlocul lunii octombrie. Este primul meu an pe insulă.

Când se termină ploile, mă întorc la casa mea din vale. Văd că gardul este verde. Frunze noi cresc peste tot. Acest lucru nu este numai frumos. De asemenea, este util pentru că este foarte greu să vezi casa.

Frunzele creează umbră. Este foarte frumos să stau aici. Vreau să fac și un gard din același lemn în jurul primei mele case.

Când se termină sezonul ploios, îmi pun porumbul în pământ. Am un sentiment că se poate întâmpla ceva rău. Eu folosesc doar jumătate din porumb. Aceasta este o idee bună pentru că nu crește porumb.

Am pus a doua jumătate de porumb în pământ înainte de următorul sezon ploios. De data aceasta, porumbul crește. Acum, am o fermă mică pe insulă.

Văd că anotimpurile de pe insulă sunt diferite de Anglia. Anotimpurile nu sunt primăvara, vara, toamna și iarna. Avem două anotimpuri ploioase și două secetoase. Cu aceste informații, acum pot să planific când să pun porumb în pământ.

In English

I don’t move to the fruit valley. But I decide to build a house here.

I visit the valley very often. Step by step, I build a house here. The house is small. I make a double fence around the house. The house is protected like a castle.

Again, I use a ladder when I want to go inside. And inside, I have stairs in one corner of the fence. I use the stairs when I go outside. And I use the ladder when I go inside.

This activity takes the whole August and the beginning of September. But I enjoy it a lot. The fruit valley gives me so much energy. I feel so healthy and strong here.

Sometimes, when I am in the valley at night, I watch the moon and the stars. I think about my wife. I think about my family in England. I know that they see the same moon. They see the same stars. But we can’t be together. I think about my family very often. I wish the best for them.

I also think about all the people who see the moon. I think about the places where they live. I feel connected with them. Sometimes, I feel connected with the whole universe.

I also think about God. I have questions for God. I ask him, “Why am I on this island? Why am I still alive when my friends are all dead?”

I don’t have answers to these questions. But I believe God. I believe that he knows what he is doing.

It is the time when the rainy season starts. The rainy season continues until the middle of October. This is my first year on the island.

When the rains end, I return to my valley house. I see that the fence is all green. New leaves are growing everywhere. This isn’t only beautiful. It is also useful because it is really hard to see the house.

The leaves create shadow. It is very nice to stay here. I want to make a fence from the same wood around my first house too.

When the rainy season is finished, I put my corn in the ground. I have a bad feeling that something bad can happen. I only use a half of the corn. This is a good idea because no corn grows up.

I put the second half of the corn in the ground before the next rainy season. This time, the corn grows up. Now, I have a small farm on the island.

I see that the seasons on the island are different from England. The seasons are not spring, summer, autumn and winter. We have two rainy and two dry seasons. With this information, I can now plan when to put corn in the ground.