o poveste americana
Într-un oraș mic din America trăia un brutar foarte priceput. El făcea pâine și prăjituri delicioase, dar nu era un om bun și nu zâmbea niciodată. Mulți oameni veneau la magazinul lui pentru că mirosul pâinii era foarte plăcut.
Într-o dimineață rece de iarnă, brutarul a văzut un tânăr sărac stând în fața magazinului. Tânărul privea pâinea și se bucura de mirosul ei. Brutarul s-a supărat foarte tare. El a crezut că tânărul îi fură mirosurile fără să plătească.
Brutarul a ieșit din magazin și i-a cerut bani. Tânărul a spus că nu a furat nimic și că aerul este gratuit. Dar brutarul nu a fost de acord. El l-a dus pe tânăr la judecător și i-a spus că acesta i-a furat mirosul pâinii.
Judecătorul i-a ascultat pe amândoi cu atenție. După aceea, l-a întrebat pe tânăr dacă are bani. Tânărul a scos câteva monede și i le-a dat judecătorului.
Judecătorul a spus că mirosul pâinii aparține brutarului și că tânărul trebuie să plătească pentru el. Brutarul a fost foarte fericit și a crezut că va primi banii. Dar judecătorul a scuturat monedele, astfel încât ele să facă zgomot.
Apoi a spus că zgomotul banilor este plata potrivită pentru mirosul pâinii. După aceea, i-a dat monedele înapoi tânărului și l-a trimis acasă.
Povestea arată că lăcomia și lipsa de bunătate nu sunt răsplătite.