parabolă taoistă
Povestea prezintă viața unui bătrân fermier care trăiește într-un sat mic din munții Chinei. El are un fiu pe care îl iubește foarte mult, dar acesta locuiește departe, într-un oraș, unde este student. Din acest motiv, bătrânul muncește singur la fermă, deși munca este grea. Oamenii din sat îl respectă și îl plac, dar îi spun adesea că este un ghinion pentru el să trăiască fără ajutorul fiului său. Bătrânul răspunde mereu că nu se știe dacă este ghinion sau noroc.
La un moment dat, fiul se întoarce acasă, iar sătenii consideră că acesta este un mare noroc pentru bătrân. Totuși, bătrânul rămâne calm și nu judecă situația. Viața continuă, iar familia are un cal, foarte important pentru muncă. Într-o zi, calul fuge, iar toți cred că este un mare ghinion. Bătrânul nu este îngrijorat și spune din nou că nu se știe dacă este bine sau rău.
Curând, calul se întoarce, aducând cu el un alt cal sălbatic. Situația pare acum un mare noroc, deoarece familia are două animale. Fiul decide să îmblânzească noul cal, dar cade și își rupe piciorul. Din nou, oamenii cred că este o mare nenorocire, deoarece fiul nu mai poate munci.
În acea perioadă, are loc un război, iar soldații vin în sat pentru a lua tinerii la luptă. Toți tinerii sunt trimiși la război, unde mulți mor, însă fiul bătrânului nu este luat din cauza piciorului rupt. Astfel, ceea ce părea un ghinion se dovedește a fi un mare noroc.
La final, sătenii înțeleg înțelepciunea bătrânului: nu putem ști niciodată dacă un eveniment este cu adevărat bun sau rău, deoarece situațiile se pot schimba în timp.