de Robert Louis Stevenson
Eu și Alan, bărbatul cu care am luptat, am luat micul dejun foarte devreme, dar eu nu aveam poftă de mâncare. Podeaua era încă plină de cioburi și sânge după lupta din noaptea trecută. Totuși, aveam un avantaj: toată mâncarea și băutura se aflau acum în camera noastră. Căpitanul și Riach stăteau într-o altă parte a corăbiei. Alan mi-a dat un nasture de argint de la haina lui, ca să-mi amintesc prin ce am trecut împreună.
Căpitanul și Riach au venit apoi să vorbească cu noi. Erau obosiți și supărați, pentru că nu mai aveau marinari care să conducă nava. După ce am făcut curat, am început să navigăm pe lângă insulele din zonă. Timpul era frumos, cu soare și vânt bun. Eu și Alan am vorbit mult în acest timp, iar el mi-a povestit despre ura dintre familiile Stewarts și Campbells și despre faptul că este urmărit de soldații englezi. Strângea bani de la oamenii din țara lui pentru Ardshiel, care trăia în Franța dar voia să se întoarcă înapoi în Scoția ca liderul lor.
Seara, căpitanul ne-a chemat pe punte, pentru că marea devenise periculoasă. În apă erau multe stânci ascunse și nava se putea lovi oricând. Am încercat să navigăm aproape de țărmul insulei Mull, dar vântul a dispărut și valurile au împins corabia direct spre stânci. În câteva clipe, nava s-a izbit cu putere și toți am căzut pe podea. Valurile au devenit tot mai mari, iar corabia lovea din nou și din nou în pietre.
Echipajul a încercat să pună o barcă mică în apă, dar marea era prea agitată. Apoi un val uriaș a lovit corabia și am fost aruncați în mare. Am fost tras sub apă de mai multe ori și abia puteam respira. În cele din urmă, am găsit o bucată de lemn și m-am agățat de ea până am ajuns în apă mai liniștită. Am văzut pământ nu departe de mine și, deși eram înghețat, am înotat până la țărm. Am ajuns pe o plajă, sub lumina lunii, epuizat, dar viu.
Povestea in engleza pe YouTube:
Ascultă la podcast aici: